​Americă, nu mai venim – scrisoare nelivrată vreodată către Ran May

Îmi place felul cum ai pus problema, folosind, pe lângă tonul tău personal, şi tonul lui Whitman, atunci când abordezi tema identităţii naţionale, tonul lui Ginsberg, atunci când abordezi suferința umană în contextul societății moderne, cu tot ce înseamnă critica socială, sau când abordezi peisajul plin de furnale, noroi, siliciu, în stilul lui Frost. Evident, aceste imbricări stilistice nu sunt întâmplătoare, ele ne apropie, nostalgic, de America, de visul american pe care, cel mai mulţi, l-au trăit în faţa televizoarelor şi a cărţilor, iar acum ne temem să pierdem şi puţinul avut. Iar când vine vorba de tonul tău şi identificarea culturală şi naţională, Preda e la loc de cinste, nu diverşi tăntălăi care violează istoria prin manipulare repetată şi fanatism mascat de promisiuni şi pretexte naţionaliste. Totuşi, eu sper să se redeschidă drumurile, în viitorul foarte apropiat. Adevăratele înfrângeri sunt renunţările la vis.

corectare

cam puțin spus despre licurici
de la care ne învățasem să primim lumina

e un text care poate rămâne în memoria colectivă, da!

Bată-te-Americǎ batǎ
Sau cântecul/ blestem al primei generații de migranți români, la el m-a dus poezia ta. Îl cântă f fain și Grigore Leşe.

https://youtu.be/GJr9dz2HR9c?si=w_v8GJ1iUJ3r2n8b

Acuma, eu nu știu cine e Ran May, dar știu cine e Man Ray și cred ca el e adresantul scrisorii tale, dar probabil ai vrut sǎ respecți DGPR-ul (LOL).

E Ran May pentru că am vrut să îl ruşinez pentru boaba de glicerină...aşa cum ne-am învățat să o facem noi, la noi în țară

Nu știu care a fost implicația lui în migrația românească. Oricum, el a fost cunoscut mai mult ca fotograf suprarealist si nu era specializat pe fotografia socială ca de exemplu, Dorothea Lange (pe care o ador, am văzut acum câteva luni în Washington, la National Gallery of Art o expoziție temporară a ei, impresionantă, din perioada celui de-al doilea război mondial și alte fotografii de-alei ei, în proporții de 2-3 metri, la Library of Congress)

Erau din perioada mării recesiuni fotografiile Dorotheei Lange. Portrete.