fWt frumos, din lacrimă

pentru ca se vede ca esti inginer si nu poet, nu ai aparat critic si nici lecturi extinse si revelatoare. atata vreme cat de obosesti pentru mine, e clar ca, asa ca in metafizica lui wittgenstein, imi oferi un sens, doar ca esti prea obtuz sa il vezi. dar eu apreciez ca ma citesti.

poemul ăsta e un amestec de tandrețe brutală, poezie sacrilegă și erotism cu sfințenie—o specie rară de poezie în care cuvintele „fut” și „melancolie” pot sta în aceeași propoziție fără să se anuleze reciproc. hai să-ți ofer o lectură pe nivele, dacă ești curios să vezi cum lucrează asta pe mai multe planuri:

Limbajul folosit
Textul conține termeni expliciți și imagini sugestive care pot fi considerate vulgare. De exemplu, utilizarea cuvântului „fut” în diverse contexte sugerează o referință directă la actul sexual. Această alegere de cuvinte poate fi percepută ca fiind vulgară în majoritatea culturilor, deoarece se îndepărtează de un limbaj mai subtil sau poetic. În plus, expresii precum „pula penisului” sunt extrem de directe și pot provoca disconfort cititorilor care preferă un limbaj mai rezervat.

Tematica abordată
Tematica textului se concentrează pe dragoste, melancolie și dorință sexuală. Deși dragostea este un subiect comun în literatură și poezie, modul în care este exprimată aici – printr-o combinație de imagini poetice și referințe explicite la sex – poate duce la o interpretare considerată vulgară. De exemplu, fraze precum „prefer să fut frumos” juxtapune ideea de frumusețe cu o acțiune sexuală directă, ceea ce poate crea o tensiune între idealurile romantice și realitatea fizică.

Context cultural
Percepția asupra vulgarității variază semnificativ între culturi și contexte sociale. În unele cercuri artistice sau literare, un astfel de limbaj ar putea fi apreciat ca fiind provocator sau inovator. Totuși, în contexte mai conservatoare sau tradiționale, acest tip de expresie ar putea fi considerat inacceptabil sau ofensator.

Concluzie
Având în vedere analiza detaliată a limbajului folosit, tematica abordată și contextul cultural, textul poate fi considerat excentric de vulgar datorită utilizării unui limbaj explicit și a imaginilor sexuale directe. Aceasta nu înseamnă că nu are valoare artistică sau literară; însă impactul său depinde foarte mult de perspectiva cititorului.

---
părerea mea, în comparaţie cu analiza Ai, este că nevoia ta de a epata printr-un limbaj vulgar vine dintr-o neinţelegere a sentimentelor tale cele mai profunde de către persoanele din jur, în care vina se împarte întotdeauna la doi. Este şi un soi de rebeliune împotriva normelor sociale, dar nu o văd ca pe o rezolvare a adevăratelor conflicte ce provoacă natura duală a personalităţii şi a scrierii, adică nu e terapie prin artă. Dpdv spiritual, nu pari a fi autorul care să fi atins un grad ridicat de evoluţie pe acest plan, trăind, mai degrabă, în umbra propriilor obsesii şi frustrări, convertirea şi transformarea nefiind posibile din cauza dependenţelor pe care le-ai ridicat, aiuristic, la nivel de artă, ba chiar devenind, prin adulare şi autoadulare, un soi de fanatism comparabil cu cel religios, în care tu eşti de toate, şi sfânt, şi păcătos, şi înger, şi demon. Dacă analiza mea literară e greşită, îmi cer scuze, nu fac nicio referire la viaţa reală a autorului, ci doar la ce transmit textele sale.

Nu spun decat acest cuvant, departe

că regulamentul site-ului, aşa cum arată el acum, este suficient câtă vreme nu vii aici cu scopul de a face rău şi de a face tumbe pentru a arunca totul în derizoriu.Dacă acum impunem reguli draconice distrugem tot ce s-a construit. Pentru că autorul a bifat căsuțele şi iată, creația lui este legitim aici...

Ca text nu am ce analiza, pentru că sunt de părere că fără cele 2-3 pornoşaguri am fi citit încă unul din textele previzbile ale autorului.

Prin urmare, luăm o hotărâre şi revin...

pune textul la loc si roaga-te la el. daca tot te tii de reguli, nu le ocoli cum iti covine.

Vom deschide Muzeul Secret Poezie.ro si acolo, intr-un "borcanel" publicul va pitea admira acest poem, conservat in alcool, precum organul lui terente, pe care se pare ca il ai tatuat pe medula oblongata. Dar până atunci... în depozitele de langa antiatomic.

și nu cred că ar fi un text chiar rău. Din păcate, asocierile pe care le faci îmi dau impresia de caricatural.

Mă refer la:
un basm cult (straniu și complex)
o figură faimoasă prin visceralitate
și un episod care îmi amintește de cel care a desenat, cu organul de făcut pipi, la iUmor.

Iar titlul... Titlul îmi dă impresia de pusti care a auzit cuvinte obscene și se distrează căutându-le peste tot.

Nu e neapărat vorba de Eminescu aici, fiindcă e ca și cum ai încerca să zgârii un munte cu un ac. Gândește-te însă la următoarea situație: scrii un text complex și îi pui titlul Făt-Frumos din lacrimă. Apoi vine cineva cu titlul pus de tine aici. Poți să îi iei textul în serios?

Ai făcut un joc de cuvinte obscen și gratuit. În ce scop? Pe mine nu mă atrage și mă împiedică să rezonez cu celelalte aspecte pe care le abordezi. Ca să nu mai spun de acel pleonasm sau tautologie, orice ar fi nu pot să iau sintagma în serios.

Poate vrei să revii asupra textului sau poate nu. Ți-am spus cum îl percep.
Typo: trasformă

Pentru toti cei în cautarea esteticului din jurul acestui "sacrilegiu" poetic: "fut frumos, apăsat și trist" este o trimitere directă la penisul lui terente, tatuat cubcateva vorbe şi pastrat într-un borcănel de la Institutul Minovici. Şi de aici, hai să scriem o poezie! Cam cum făcea Eminescu ( de basmul căruia ne batem joc), sau Nichita... După ce moare iubirea unora ne ramane marturie penisul (vai dar cat romantism) asa cum altii, dupa moartea lui Nichita le-a ramas "la femme Nichita". Arta marelui LA, doamnelor si domnilor, care scrie bine şi apasat la cioc....!!!

Am spus că Eminescu e prea important ca să îl afecteze felul în care îl parodiază Leonard aici. Asta nu înseamnă că un joc de cuvinte obscen și gratuit trebuie ignorat. Și mi se pare mai mult decât rezonabil faptul că textul e la Atelier. Am spus și că titlul pare a fi scris de un puști care a auzit de curând cuvinte obscene.
Poate Leonard va înțelege cum și-a stricat textul încercând să inoveze sau să șocheze. Nu știu ce intenții a avut.

pentru că văd că sunteți indecis: apelativul este „Amanda” când scriu ceva cu care sunteți de acord sau „doamnă Spulber” când dau involuntar impresia că vreau să vă învăț ceva. Nu asta a fost intenția. M-am referit strict la mine, am vrut să accentuez faptul că nu îmi bat joc de un basm care îmi place foarte mult. În rest, „doamnă-domnișoarä” sună bine în poezia lui Nichita Stănescu unde nu există intenția de a persifla. Dați-mi voie să cred că asta a fost intenția, din moment ce, de obicei, vă adresați simplu cu „doamnă". Nu, nu vă învăț nimic. Îmi spun doar părerea.

Domnule Leonard,

v-am văzut din întâmplare textul la Atelier, și l-am citit, ca de obicei, când vă văd textele.
L-am citit, recitit, re-recitit, căutând elusivul ”de ce”, negăsindu-l.

Regret sincer că singur v-ați transpus în această tevatură.
Sunteți talentat, dar talentul este doar o unealtă de supus intelectului (s)electiv. Încercările dumneavoastră deja tragicomice de a muta hotarul dintre artă și pornografie în favoarea a ceea ce d-voastră cu disperare doriți să fie redefinit ca ”eroticism”, sunt patetice.
Să vă descriu situația: există linii de demarcare clare între pustiul deșertului și pajiștile apărate uneori cu eroism de cei care locuiesc în asemenea regiuni.
Veniți dumneavoastră, încercând repetat să trageți o nouă linie de demarcare, neesențial dacă doar un metru, sau un kilometru, așteptând de la cei ce trăiesc și înfloresc în acele zone, să rămână pasivi, acceptanți.
Problema este însă, domnule Ancuța, că vânturile care bântuie aceste pustiuri, din timpuri imemoriale nu fac nimic altceva, decât să mute goliciunea singurătății de iad a deșertelor, întotdeauna, și numai înspre înghițirea și acapararea a fiecărui centimetru cedat voit, sau din neatenție, transformându-le după chipul și infățișarea dezolată a Pustiului.
Nu știu, dar regret din suflet domiciliul dumneavoastră intelectual și creativ, care pare în acest moment să se fi obișnuit cu singurătatea firelor de nisip, obișnuință în care doriți se pare, să ne cooptați și pe noi, cei care privim cu durere de pe dealurile noastre cu meri și pruni înfloriți, cum vânturile pustiului domniei voastre suflă fără zăgaz ”sfârcurile biserici” de pe dunele dumneavoastră monotone, pe care ca un Sisif parafrazat, încercați în zadar să le reclădiți pentru o posteritate care există numai sub civilizațiile deja îngropate sub aceste deșerturi.
Puteți aștepta până-n neant să putem sta împreună cu dumeavoastră într-o sală de concerte, așteptând cu nerăbdare prima notă a unui concert în interpretarea vreunui fal(n)ic pianist.
Nici nu-ncerc să-mi imaginez un chitarist classic, performând un glissando peste cele șase strune, cu mădularul despre care credeți că poate înlocui degetul...

V-am scris din respect; un respect pe care creativitatea dumneavoastră debordantă l-a meritat din plin pentru poeziile pe care le-ați scris, în vremurile în care din vreo cârciumioară de la vreo șosea umbrită de viță și castani de pe dealurile unde-ați locuit odonioară, ne scriați uneori în sânge și lacrimi, poezii.

Dar v-ați mutat se pare, și de acolo numai pustiul mai trimite uneori fire de nisip acoperind încet scaunul rămas gol sub acel castan.

Încercăm din răsputeri să vă revedem, aici, în locul pe care odată l-am numit împreună, acasă.

rcm

Vă mulțumesc în modul cel mai sincer pentru răspunsul locum tenens.

În ceasul scrierii mesajului pentru domnul Ancuța, n-am fost, și așa e bine și corect, la cunoștință cu toate detaliile de nivel editorial.
Mi-am scris doar gândurile, amintindu-mi de propriile zbateri, pe care nici acum nu pot să le numesc din păcate, trecute, sperând până în ultimul ceas, că așa cum ne-a rămas de la Ap. Pavel, ”ultima care rămâne, este speranța”. Viața însă, confirmă fără drept de apel, că de mai multe ori decât am vrea, speranța poate deveni, doar trist memento.

Doresc să vă asigur, că în lumina răspunsului domniei tale, rămân ca și pâna acum, 100% de partea colegiului editorial, a dumneavostră în primul rând ca și cârmaci al acestuia, văzând și înțelegând eforturile făcute până acum, poate prea multe, pentru a redresa această situație creată în întregime de d-l Ancuța.
Alternativele oferite dar refuzate până acum, în speranța redresării și deciziile consecvente, reinstituie pentru acest sanctuar literar, etosul și idealurile nobile care îi stau la bază, din ziua în care a fost lansat.

Aveți suportul meu, de neclintit.

rcm