Bogdan Geana

Asta e de sâmbătă, la radio! E şi Sorescu aici, şi Dinescu, dar parcă mai clar e Nanu. Cu sufletul curat de tropi deviaționişti, promiți şi livrezi cosmetice nostime pentru figuri marcate de griji şi nelinişti. Sub machiaj, eul tău poetic se strâmbă, sub acoperire, de parcă noi nu te-am putea traduce. De fapt de asta râdem. În poezia ta, noi râdem de tine. Felicitări pentru lucrul bine făcut!

ROMANTISM de cea mai bună calitate. Felicitări, dragă George, pentru că ai îndrāznit să țeşi un manual de sensibilitate, muzicalitate, ritm şi înțelesuri, cochetând cu locul comun fără a-l numi, remodelându-l. Poem romantic, excelent deloc desuet. Repet, deloc desuet! Să ai curajul să scrii astăzi poezie romantică, integrată armonios în cotidian, e lucru mare. O dovadă în plus că site-ul nostru se bucură de orice stil, câtă vreme este făcut cu inspirație. Felicitări pentru lucrul bine făcut! :))

Aşadar, cu pas de Isadoră, hai să ne citeşti un vals la RA!

Iubesc povestitorii. Oamenii care au ceva de spus, iar Doru este unul dintre aceștia, și sunt cu atât mai bucuros cu cât locul lui este aici, alături de noi. Storytelling care oprește timpul în loc. Cred că asta e alchimia declanșată de poezie. Și, apropo, e deja pe Radio. Și nu vă pot spune cum a ieșit, ce trăznaie, ce mixaj și ce nou sentiment am încercat eu să imprim textului lui Doru. Așa că ascultați Radio Agonia, ascultați-l pe Doru și minunați-vă! Lucru bine făcut!

Şi eu doresc să semnalez că de fapt prin semnalarea sa, Doru justifică alegerea Radio Agonia de a difuza pe post în medium-rotation cu cununiță de imortele poeme care ne pot revoluționa percepția poetică, printre care şi numeroase poeme ale doamnei Petrov. Felicitări ambilor, Radio Agonia vă ascultă!

Pentru că nu orice relatare în versuri este poezie. Bănuiesc că vă aşteptați la ceva complicat. Nu, nu e? Dar nici să scriu acum despre Inginerul Grigore sau Madam Fronea (când de fapt eu mă gândesc la Iisus şi la Maria Magdalena, dar bătránă), nu înseamnă că am automat acces pe prima pagină a unui site de ținută care, iată, a depăşit două decenii şi jumătate de când ocupă prima poziție a topurilor de poezie de la noi.

https://poezie.ro/atelier/bogdan-geana/articol/14203878/vreti-sa-trimiteti-un-text-la-radio-agonia-si-nu-stiti-cum
Adică aici.

Aici e tot ce trebuie să știi. Dacă ai nelămuriri, întreabă-ne cu încredere.

Dovada că locul tău poate fi aici. Dacă vrei să le pui voce pentru Radio Agonia, sunt bine-venite.
"Ca un animal bine dresat
Îşi cumpără pâine..."
Frumos universul tău. Mă faci curios pe mai departe.

Denis, bun venit alături de noi, te-ai mişcat repede, insă să ştii că recomandarea nu este nici de încurajare, nici pentru viteză. Mi-au plăcut toate textele reunite in "versuri" şi pot spune că recomandarea te aştepta. E ceva din Gherasim Luca şi Emil Botta în exprimarea ta frustă. E un semn bun. Lucru bine făcut! :)

Am rugămintea să ștergi această postare (nu este locul să postezi antologii) și să le retrimiți, unul câte unul, dacă se poate câte unul pe zi din rațiuni de calitate. Dacă sunt bune mai multe, e păcat ca într-o zi să îți fie recomandat unul singur pentru că dacă le-am recomanda pe toate s-ar umple pagina de recomandate numai cu textele tale. Și dacă le pui titlu, nu îl mai atașa cu majuscule în corpul textului.

Așa îmi place mie să cred că ar arăta astăzi o clonă de Miron Radu Paraschivescu cu Labiș și Ana Blandiana din anii de debut. Sau când descopăr că există și „autoblestem”... Luiza are capacitatea de a transforma un autobuz într-un hotel de 5 stele care, culmea, funcționează ca cercel cu peruzea. Un vehicol plin de semnificații atât ca lexicm cât și ca sintaxă sau morfologie. Încă un lucru bine făcut :)!

Ceea ce dealtfel spuneam și la textul iolandei. Acesta este un poem scris de cineva a cărui primă limbă materna este româna, în orice caz, la care bilingvismul nu este atât de pronunțat. Iată un poem plin de carne, și de altă etică conceptuală, desigur.

În altă ordine de idei, Sergiu, fii atent. La fiecare poem căruia vrei să îi dai o replică există în pagină, scris cu majuscule de culoare închisă o secțiune ce se intitulează CONEXIUNI. Este suficient să postezi poemul tău replică acolo, în acea rubrică, și gata, nu mai trebuie să cari după tine această explicație, cu atât mai mult cu cât rămâne nelinkuit poemul de bază. Încearcă așa, data viitoare. Deja procedura asta, dacă te uiți cel puțin la ultima joacă a noastră, SONATELE LUNII, are deja vechime. Baftă!

Nu doar că e un poem sensibil, o mostră de lirică feminină cum numai tu poți scrie, dar pentru mine este un exemplu despre cum decantezi o idee şi cum îi modelezi trup şi suflet. Vorbesc despre "casa locuită de tine din alt timp", poemul Iolandei. Si inca ceva. Zilele trecute vorbeam despre motivul metempsihozei ca o piatra de moara si iata, aici, reintalnesc metempsihoza care tie iti da prilejul sa iesi in lume, nicidecum sa te inchizi.

"Totul dispare după primul arbore", asta e o imagine cinematografica de mare artist, atat vizual, dar şi o extrapolare a "pădurii copacilor", după primul copac al pădurii. Mă înțelegi tu, nu?

Felicitări, Ottilia pentru siguranța dobândită prin scris, pentru tu din poem şi tu din stratosfera poemului.

Îmi amintește de nouvelle vague-ul franțuzesc, de Truffaut, firește. De Truffaut mai mult decât de Godart. Alb-negru și montat ca o cavalcadă de studii. Cu voce din off. Poate ar putea fi dus lai departe de Kieslowski... Poate. Clar însă că avem aici un poem de recomandat.

La fel de bun ca toate celelalte trimise azi. Voi recomanda câte unul pe zi, dacă nu uit, pentru a nu se pierde. De aceea îi sfătuim și pe ceilalți ca atunci când trimit multe de-odată să se gândească că unul singur va fi promovat cum trebuie. Textului de aici i-aș spune: Sindromul șarpelui. O esență, o unduire.

Absolut fermecător. Și nu o zic pentru că ideile ar fi fost originale, ci pentru că ți-ai ales o manieră de a transmite, care face ca ceea ce spui să pară original. Îmi permit o părere personală. Știi de ce se spune că Rebreanu a fost primul și cel mai important scriitor realist de limbă română? Pentru că a scris pe românește ceea ce gândea pe ungurește. Se știe că, ca și Goga, Rebreanu era un fluent vorbitor și cititor de limbă maghiară, se spune încă despre Goga că ar fi oferit cea mai reușită traducere în limba română după Madách, Tragedia omului. Revin. Frazele lui Rebreanu sunt simple și la obiect. Nu ne încurcăm în figuri baroce de stil. Și îl avem de cealaltă parte pe Camil Petrescu sau pe Călinescu. Și în avangardă povestea se repetă. Avem Kassák și avem Gherasim Luca. ... (Mi-ar plăcea să avem și pe Radio Agonia emisiuni de jumătate de oră în limba maghiară, cu poezie în limba maghiară, ca la TVR. De ce nu?) La fel ai scris și tu. Fiecare să adauge floricelele pe care simte nevoia să le ia cu el. Te felicit și sunt foarte curios dacă îți vei conserva patternul nativ, sau nu.

Ar fi bun de radio, tocmai pentru că este altceva. În orice caz, avem deja audio și câteva eseuri foarte reușite, e loc de mai mult.

Felicitări!

Nu e întocmai poezie, e de fapt o mare metaforă. Și pe lângă ea, ca sub nuc, pentru că văd că îmbrățișăm teme vegetale, felii de viață. De fapt, textul ăsta este poezie tocmai pentru că nu are nimic juxtalist. Dacă ai fi intrat în amintiri ultrapersonale, în anecdote de viață sau de trăire, atunci ar fi devenit negreșit eseu. Dar așa, ușor generalist când vine vorba de exemplificări, este poem. Felicitări. Și da, merge pe Radio Agonia.

Andreea, exact cum spune Ottilia. După care trimite-o pe nunărul de whatsapp al Radio Agonia, mă voi ocupa eu de forma sa de dat pe radio şi îti voi şi trimite mp3-ul final. Baftă!

Haide, îndrăzneşte, şi îți garantez ca va ieşi ceva nostim. Dacă asculți Radio Agonia vei înțelege că nu eşti singura care îți faci curaj şi că efectiv radioul suntem noi.

Doru, îmi dă eroare mp3-ul tău pentru acest text, trimis pe site. Îmi apare ca txt., nu știu de ce, uneori nu acceptă anumite formate și îmi dă eroarea asta. Rogu-te, trimite-l pe whatsapp, acum că avem și textul Luizei! Mersi