Poezie
Conservare
1 min lectură·
Mediu
Căutând iar a soarelui căldură,
Trec păsări disperate-n stoluri
Tânjind să își aline doruri
De razele-i ce-n toamnă se pierdură.
În urma lor frunzișul se desprinde
De matca lui, îngălbenit și-uscat,
Căci zguduit de viforul iscat
Esența de-altădat' nu mai cuprinde.
Învăluit acum în frig și ceață,
Amenințat fiind de vremea rea
Și-mpovărat de o tristețe grea,
Pomul răzbate să rămână-n viață.
Nu-i neputință pierderea verdeții,
Ci-n mod voit a renunțat la ea,
Fiindu-i necesar a-și conserva,
A-și aduna în trunchi seva vieții.
Atent citește semnele schimbării
Celor hrăniți cu roada-i sățioasă
Care, cumplit înfometați, îi lasă
Într-un final doar semnul întrebării.
Retrage-n sine hrana, așadar,
De propriile-i răni se îngrijește
Și calea vindecării o gândește
Ieșind din iarnă întregit ca dar.
009
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ana-Maria Velciu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 122
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 24
- Actualizat
Cum sa citezi
Ana-Maria Velciu. “Conservare.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ana-maria-velciu/poezie/14205951/conservareComentarii (0)
Autentifică-te pentru a lăsa un comentariu.