Gură de aer proaspăt
Simt că respir prin poezie și ce bine-i! Ce aer proaspăt și ușor, ce bucurie... Simt cum mă-nalț, cum zbor, cum râde libertatea ce era întemnițață-n mine c-a ajuns la lumină, în sfârșit! M-am regăsit
Dor vindecător
Dorule, dor, ce te-ai cuibărit în sufletul meu? I-ai tot dat târcoale, scormonindu-ți culcuș, ce te-a atras oare? Îți e cald, îți e moale, îți e hrană și apă și n-ai mai pleca, bag de seamă... Stai
Conservare
Căutând iar a soarelui căldură, Trec păsări disperate-n stoluri Tânjind să își aline doruri De razele-i ce-n toamnă se pierdură. În urma lor frunzișul se desprinde De matca lui, îngălbenit
Oglindire
Lumină pretutindeni răzbate din iubire, Hrănindu-se cu ea-nsetați, căutători de oaze - El, soarele măiastru, trimite pururi raze, Ea, apa liniștită, răspunde cu sclipire. Urmează-apoi tăcerea, apune
