Poezie
Oglindire
1 min lectură·
Mediu
Lumină pretutindeni răzbate din iubire,
Hrănindu-se cu ea-nsetați, căutători de oaze -
El, soarele măiastru, trimite pururi raze,
Ea, apa liniștită, răspunde cu sclipire.
Urmează-apoi tăcerea, apune îndrăznirea
În noaptea dintre visuri ce-i rece și anostă,
Căci îi cuprinde teama, gândind ce mult îi costă
Să se înfrupte, grabnic, din mărul lui Adam,
Pierzându-și nemurirea.
Dar, iată, ziua vine și-i mistuie iar focul
Când soarele răsare, împrăștiind năvalnic
Scântei jur-împrejuru-i, privind spre ea șăgalnic,
Iar ea mai mult lucește, prinzându-se în jocul
Ce nu se împlinește.
Două tăișuri are spada de foc, iubirea -
Lumina sa-ncălzește pe cei din oglindire,
Dar totodată-i arde pe-aceia ce-o doresc
Și totuși stau departe, trăind nepotrivire.
0225
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ana-Maria Velciu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 112
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 18
- Actualizat
Cum sa citezi
Ana-Maria Velciu. “Oglindire.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ana-maria-velciu/poezie/14205943/oglindireComentarii (2)
Autentifică-te pentru a lăsa un comentariu.
Mult succes!