Octombrie apăsat

Am notat așa: - scrânciobul din curtea bunicii, unde abia te așteptam să te legeni. Te priveam fascinată. - chicote, împărțitul laptelui în mod egal, șușoteli. M-ai învățat să țin secret și mi-ai păstrat dropsuri doar pentru că eram mai mică. - BUG Mafia și No Comment, cântate la un microfon improvizat. „Ești atât de frumoasă...” ți-o dedicam mereu ție. - furișatul, discoteca, primul tău sărut, povestit atât de frumos, că l-am trăit cu tine - Germania, facultatea, acatistele maică-tii să te întorci - cartofii prăjiți și Lucreția, care a văzut în nu știu ce treflă că vei divorța. În primul rând, că nu erai măritată. În al doilea rând, te-ai pus de-a curmezișul patului și ai zis că nu vei face asta. - El, nunta, fetele, resemnarea și casa. El cu berea, tu cu restul. Te-am ținut în brațe cât ai plâns iar și iar. - Aveai treningul verde din pluș și nelipsitele lacrimi, când ți-am zis cât te iubesc! M-ai privit mirată. Trebuia să-ți fi spus mai devreme și mai des, ca să nu te mai miri. - diagnosticul & intervenția. Ți-au zis că e de la anxietate și depresie. Ți-au dat speranțe și, la final, au ridicat din umeri. - Sicriul. Maică-ta plângea cum n-ar trebui să plângă nicio mamă. Pe mine m-au pus să te machiez. A durat jumătate de zi, că nu știam cum să fac să nu te deranjez sau să te rănesc, să te doară. - Fetele ți-au adus două buchețele de trandafiri, mici ca ele. Și o scrisoare cu litere de copil. Ți-am așezat-o lângă acatistul Sfinților Ioachim și Ana și borsetuța ta cu machiaje, căreia i-am tras bine fermoarul, să nu intre ploaia. Atât ai luat. - După ce au pus sicriul în groapă, el a zis că merge acasă să aprindă grătarul. Unii chiar au zâmbit. Eu mi-am pierdut definitiv niște busole. - De vreo 5 ani încoace, plouă mai apăsat în octombrie și mă întreb dacă nu cumva ți-o fi frig. Fată, las scris aici, să nu uităm: data viitoare să ne uităm mai bine la amărâta aia de treflă. Poate nu mă mai lași singură atât de devreme.