Bogdan Geana

Adica nu ii vor fi citite textele sau textul in cadrul acestui demers. Mai simplu de atat nu se putea.

sunteți sigur că așa ar trebui să reacționați și să vă adresați cuiva, până la urmă unui editor care a achiesat la insistențele dumneavoastră de a ne exprima părerile cu privire la ceea ce scrieți?

Problema este următoarea: dați dovadă de o energie de nebănuit, dincolo însă atât de limitele bunului simț, cât și de cele ale unei conduite în acord cu regulile acestui site. V-am tolerat insistențele de a îi forța pe nefericiții cititori ai textelor dumneavoastră să vă comenteze, însă până aici, când le tăiați elanul.

Vă mai dau o ultimă șansă.

P.S.
Acesta este un site de literatură nu de acte de binefacere. Suntem empatici, înțelegem că suferiți, dar chiar și la Armata Salvării e bine să nu vă puneți poalele în cap. ULTIMUL AVERTISMENT!

Domnule pensionar, acesta este un text de o profunzime astrală, mai aproape de sondările unui cognitiv neasumat și nerecunoscut decât de o judecată seacă, carteziană. Există, după cum spuneți și dumneavoastră, dincolo de substratul admisibilului o tainiță ca o cameră de control a aparatului decizional al fiecăruia, De acolo oricine poate fi mai bun, mai profund și mai înțelegător, chiar dacă poartă ochelarii pe nas. Vă felicit pentru dărnicia cu care ne dezvăluiți ascunsul, poate chiar mie, neajunsul.

Domnul editor.

evident, mesajul nu era ca am râs, ci că poetica dumneavoastră nu mai prezintă nimic surprinzător, evident, atunci când nu sperie.

pentru o antilună sau un un antipastel pentru lună. Ideea e că ar pica mănuşă la Radio pe fragmente de Dead Can Dance. Imi place de pasărea sublunară, ne vorbeşte despre neconştientizarea scopului evoluției.

Corectați vă rog!

Ce înseamnă: sot, zâmbet rară sau gândă???

m-au făcut să râd copios. Măcar dacă ai fi zis: omul cu-a lui freză. Şi se încheie, ca mai toate de la tine cu dricul. De ce rescrii aproape săptămânal aceeaşi poezie?

Punctul central mi se pare că e aici:
"fiecare trib are ceva de trimis în viitor".

Cu alte cuvinte, ne facem sau nu de râs. Există ceva onorabil în depănarea aparent capricioasă a zilelor?

Si automat am asociat-o cu un fragment dintr-o piesa compusă şi lansată inițial de Jonathan King, care însă mi se pare că străluceşte în abordarea Ninei Simone:
"Long time ago, life had begun
Everyone went to the sun
...
Everyone's gone to the moon
Everyone's gone to the moon"

Felicitari pentru selecția de mistere care, cotidian, se pierd în banal!

Dumneavoastră? Ați încercat cu un restart?

chestia cu 16 ani, 17 ani, pentru că asta i-ar lua autoarei din merite. Steaua roșie este pentru evidențiere, însă e mai mult decât un gest drăguț și atât. Am confirmarea că ai lecturi, că ai bun gust și că ai plăcerea de a scrie. Și chiar dacă te cam sufoci în locuri comune, reușești sub o formă sau alta să arate scandalos produsul final. Așa că meriți tot ce e mai bun, încredere și motivarea de a scrie mai departe. Bucură-te, ai deja nivel 100 și o stea curată, roșie. Keep on the good work!

o sensibilitate la imagistica domnului Rosentzveig, chiar și când înlocuiește jaloanele cu adevărate construcții literare. Metrica sare însă de câteva ori și e păcat în măsura în care ați îmbrățișat de această dată forma clasică, altfel chiar nu mă deranja. Am să vă dau un singur exemplu (am găsit vreo 4): de răstignirea propriului zeu! Propriului meu zeu aș zice eu. Să știți că pronumele nu vă intimizează prea mult atmosfera. În rest, Felicitări!

Sper să scrieți din ce în ce mai mult, că de motivat, vedem și noi ce putem face :)

Domnule Gheorghe Mihai,
Asta pentru că prefer să vă respect și să îi vorbesc omului, nu pseudonimului; după cum ați observat Bogdan Geană este unul singur. Nu știu cine este Bogdan Ganea, poate însă că ar trebui să mă bucur că nu mi-ați zis Bogdan Geoană, cum a făcut-o un alt „coleg”, care cu multă delicatețe a și ținut să îmi spună că Geană ar trebui să îi ceară scuze lui Geoană, Geană fiind un nume de mișel... Acum bănuiesc că ați realizat că vă scapă unele detalii.
1. Iată ce ați spus legat de nivel, în subsolul mizeriei domnului Ancuța:
cred ca m-a eliminat și pe mine,
las ca trece, cu mine nu știu ce are ca nu ma cunoaște și doar am spus ca în cazul tău e o decizie nefericită, atât, trăiască partidul
ba nu acu m-a primit înapoi, trăiască partidul, sus Musolinni

Deci ați spus, nu o mai întoarceți ca la Ploiești!!!
Ca să înțeleagă și cei care nu sunt foarte documentați cu regulile site-ului, nu pot să vă elimin, dacă nu vă scad nivelul. În altă ordine de idei, unchiul meu, evreu-italian 100%, a murit în Italia la ordinul lui Mussolini. Scris așa, și nu cum spuneți dumneavoastră „Musolinni”. Desigur, acum o să puteți argumenta că vă refereați la altul, nu la Benito. Atenție la folosirea simbolurilor fasciste, se poate lăsa rău!
2. Vă respect punctul de vedere cu privire la poezia „vinil”. M-aș bucura să respectați și dumneavoastră punctul meu de vedere, atunci când am recomandat poezia. O mai spun o dată, din eleganță: nu am făcut-o pentru că era genială, ci pentru că era altceva și merita evidențiată. E ca și cum m-ați certa că am evidențiat un text de Urmuz..., desigur, păstrând proporțiile. M-aș bucura să nu îmi impuneți ce să îmi placă și ce nu.
3. Nu ați înțeles că în spatele parabolei cu mama, la adresa dumneavoastră, este o reducere la absurd, de dragul efectului comic.
„În caz contrar nu vi se va întâmpla firește nimic, câtă vreme nu mă veți înjura și dumneavoastră de mamă”.
Asta am spus. Să mă explic? E ca și cum aș fi spus: câtă vreme nu îmi luați boii de la bicicletă. Este posibil să o faceți? Sigur, orice lucru poate fi posibil pe lumea asta, cred asta cu tărie, să nu excludem totuși acest aspect. Problema este că nu mă veți prinde cu boi la bicicletă, plus că, da, cum spuneți dumneavoastră, nici măcar nu mă cunoașteți. Deci șansele sunt minime, spre nule. Asta am încercat să transmit, însă metaforic. Că șansele ca dumneavoastră să mă jigniți sunt nule. Era un mod de a vă complimenta. Sau de a mă asigura că nu veți sări calul. Trăiesc însă cu convingerea că nu am greșit, mai ales că alții s-au prins, așa că nu îmi mai pare deloc rău că nu am scris, pentru dumneavoastră: „cazul contrar nu intră în discuție. ”
4. Puteți crede ce vreți dumneavoastră, ceea ce mi-ar plăcea să mi se permită și mie, însă nu îmi puteți interzice, din calitate de editor, să le prezint tuturor adevărul meu. Asta pentru că „credința”dumneavoastră a fost exprimată public, altfel nu m-aș fi sinchisit.
5. Îmi pare rău că nu ați înțeles de ieri că am îngropat securea și nu am mai insistat să îmi prezentați scuzele, înțelegând punctul dumneavoastră de vedere. Dar, desigur, diacronic vorbind, pe vremuri pentru atitudinea dumneavoastră defetistă s-ar fi lăsat cu duel. Să ne bucurăm nu neapărat că suntem contemporani amândoi, ci că nu mai suntem contemporani cu duelul. Înțeleg nedumerirea dumneavoastră cu privire la „opera” mea și pot doar să vă spun că ar fi fost suficient să mă întrebați verde în față. Nu am „operă”, nu mă declar nici poet, ca domnul Ancuța, nici autor profesionist. Îmi asigur existența din altceva, iar în timpul liber uneori scriu, alteori administrez pro-bono (chiar și în vacanța aceea pentru care mă invidiază domnul Ancuța, încheiată recent – în care, apropo, salariul meu este drastic redus), acest site și un post de radio. Dar într-adevăr, am un volum de debut de vreo 400 de pagini (spre surpriza unora), apărut la Editura Clusium, „Să îndeplinim dorințele prost-scrișilor”, sunt considerat de către regretatul Valentin Tașcu unul dintre cei trei promotori ai juxtalismului (vă puteți documenta de pe net) alături de Marius Marian Șolea și Andrei Novac, apar cu două proze scurte în volume colective apărute la Editura Polirom, cu alte poeme în volume colective de poezie și cu nenumărate articole în presă. În presa pe care o respect, nu în presa de senzație.
Dacă mai aveți întrebări, nu vă jenați, sau jenați-vă dacă vreți să vedeți ce vi s-ar putea întâmpla.  Ați înțeles gluma?

Durerea e o pâlnie,
prin mă decantez în mine însumi,

Stimate domn, se poate verifica prin logurile de pe site de către ceilalți 6 editori și de proprietarul site-ului că nu ați avut nicio clipă nivelul scăzut sub 120. Nici astăzi, nici altcândva. Nu am făcut niicio clipă vorbire despre cine v-a acordat inițial nivelul 120, așa că nu înțeleg afirmația dumneavoastră.Aștept scuzele!

domnului Leonard Ancuța. Din acest moment absolut niciun material al său nu va mai fi publicat aici.

In titlu. Rog corectati.

Ati fi interesat de a deveni editor Agonia? Dacă da, vă rog să mă contactați pe whatsapp la 0740 020 154. Multumesc.

Ați fost eliminat de pe acest site. Desigur dumneavoastră puteți continua să trimiteți ce vreți, nu ați fi singurul, plus că deja v-am alocat şi un spațiu de joacă, dedicat. Mai aveți câțiva tovarăşi.

Asta este ce s-a scris mai sus. Iris şi sfincter fac parte din aceeaşi familie semantică: sfincterul pupilei, dumnezeule! Este o intoxicare oribilă. De platane şi de vinil să nu mai vorbesc.... Piezoelectricul le leagă într-o funambulescă cavalcadă de apocaliptic-gore-madscientist şi Humuleştiul este baliza, punctul de referință, subconştientul, naivitatea, lipsa de prihană, buricul pāmântului, sămânța narativului. Mai simplu nici ca se poate.

Incultura nu este încurajată aici, pe poezie.ro Sfincterul pupilei via REM, via lungul drum al zilei către noapte nu are aici nimic cu sfincterul anal la care face trimitere un comentator cu intenție.