Lumea
Gardurile sunt verzi cand te uiți la ele de jos, Și se pierd în imensitatea domeniului chtonic când încerci să le iei pulsul, Simțite din inima pământului ele se reduc la curenți electrici și
BBBogdan Cristian BlasciocOriginarea paradiziacă a iubirii
Se spune că Dumnezeu ne-a făcut după chipul și asemănarea Sa, Iar asta ne spun și tradițiile orientale, aceeași imagine se multiplică la infinit, Să înțeleg atunci că îndrăgostirea este chiar de
BBBogdan Cristian BlasciocUn nou început
Fulgi grei de omăt din cer coborau, Căzând pe pământ, o pătură moale lăsau, În aerul rece, păsări de vară zburau, Vestind moartea iernii, în zenit ciripeau. Un lințoliu reavăn pământul
BBBogdan Cristian BlasciocAgonia dunelor
[M]ergând pe dune în față noi priveam ș[i] nu vedeam decât pustiul infinit, di[n]colo de coline de nisip visam să n[e] găsim scăparea într-un asfințit. Dar z[i]lele în iaduri rele tot se
BBBogdan Cristian BlasciocAltarul iubirii
Atunci când te aflasem eu Erai ingenuă și pură, Băieții întruna te curtau Și-ți apăreau în clar de lună. Erai inaccesibilă asemeni unui vârf de neatins, O lume întreagă în juru-ți
BBBogdan Cristian Blascioc33 de rânduri despre libertate
Într-un univers distopic Fumatul devenise interzis, Era într-un limbaj argotic Ceva ce nu este de zis! Iar interdicția amintită nici singură era, Chiar dragostea și locuitul fiind
BBBogdan Cristian BlasciocAmaterasu
Acolo unde marea cu pământul se uneau, Eu îmi aținteam privirea spre cerul plin de stele, Era o noapte tânără, și valuri grele, Cu furie, de diguri se izbeau. Atunci speram ca
BBBogdan Cristian BlasciocRugă adresată morții
Pe lespezile reci, turnate din granit, Sub care-mi zace iubirea, acolo, în mormânt, Îmi rezem trupul meu flămând De-al dragostei ce-mi persistă în gând. Privesc în trecut și sper ca
BBBogdan Cristian BlasciocRagnaroek
Atunci când se părea că timpul s-a oprit din mers Și că în lume nu mai este loc pentru un apoi, Din ceruri se prăvăliră cete multe, infernal buluc, Calești regale și inorogi de foc,
BBBogdan Cristian BlasciocFilosofia iubirii
Când viața ți se sparge în mii de piese disparate, Și simți cum totul se preschimbă în unde pretutindeni divizate, Atunci, probabil, că ți-ai atins menirea, Văzând cum totul echivalează cu
BBBogdan Cristian BlasciocDubla negație ontologică
Noaptea se lăsă încet în cimitir, cortină neguroasă căzută dintre stele, privirea-mi le contemplă, părând că le atinge, însă distanța-i uriașă ca proximul nadir. Eu merg pe aleea pietruită,
BBBogdan Cristian BlasciocDorința
Dorința este totul, Însă nu este-ndeajuns, ea nu este Iubirea... Încă. Speranța este totul Deoarece ne ține-n viață, Dar, nici ea, nu-i decât nimic, ea nu este Credința Încă.
BBBogdan Cristian BlasciocImanența iubirii
Atunci când crezi că dragostea a imprimat văzduhul Și lumea întreagă e compusă din iubire, Probabil că-n acele clipe îți umblă aiurea gândul, Fiind subjugat de dyonissiaca ta simțire Și
BBBogdan Cristian BlasciocEntază?
Dacă te uiți în sus, ce vezi, acum, Privind spre stele și contemplând abisul? E, categoric, un sentiment sublim Și care-ți resuscitează visul Ce l-ai avut, probabil, din primii ani ai vieții Și
BBBogdan Cristian BlasciocViziune
Se tot afirmă că regimul comunist e mort, Democrația adânc s-a implantat, Guvernul roșu a căzut și fericirea iar s-a instaurat! Însă probabil că afirmația este valabilă în general Căci aplicată
BBBogdan Cristian BlasciocZiua a șasea- epilog și prolog pentru lume
Se spune că El Eljon, zeul suprem canaanit, ar fi \"creat\" întunericul și ar fi \"făcut\" lumina. În paranteză fie spus, El Eljon, care avea atributul cosmic de Eloah- Stăpân, se dovedise ca fiind
BBBogdan Cristian BlasciocZenit
Era o seară încețoșată, Aburii denși se ridicau, Privirile îmi căutau încă o dată O scăpare și fericirea o visau. Iubita mea zăcea pe o saltea din paie, Iară din piept încet viața-și
BBBogdan Cristian BlasciocLuna de miere
Am fost a câta oară la mormânt, Acum, când încă-i reavăn al ei pământ, Trecut-au doar puține zile de când dragostea-mi lipsește, Dusă grăbită, înainte ca Soarele apuca-ta să bată-n ferestre, Eu
BBBogdan Cristian BlasciocMarii anonime
Căzut din lumină, Deși sunt plămădit din beznă, Eu am dorit să aud trilul Îngerilor care doar în exaltare mai subzistă, Eu am crezut într-o prejudecată Servită tămâiată și semidigerată, Dar
BBBogdan Cristian Blascioc\"Ea\" sau \"Erată la vă urăsc\"
Adesea eu mă gândesc la tine, Tu nu m-ai dorit vreodată, Să-ți cer acum din nou iubire, Când inima mi-e deja pătată, Ar fi absurd din parte-mi, Iar răspunsul vrut nicicând nu-l voi avea Căci
BBBogdan Cristian BlasciocConcepție de viață
Odată cineva m-a întrebat: \"Daca Satan vreodată se va fi încarnat Într-o matrice omenească de oase și pământ Tu reuși-vei în a-l iubi Așa cum doar o femeie poate să dorească un bărbat? Și,
BBBogdan Cristian BlasciocLânga ea
Acum zenitul ultim mi-l privesc, Hesperus și Luna pe cer se conturează, Iar gândurile-ntr-un tot mi se așează, Eu nu doresc decât să uit c-o mai iubesc. Obsesie de-o viață ce-și refuză
BBBogdan Cristian Blascioc