Poezie

Imanența iubirii

destinatarul iubirii

1 min lectură·6 decembrie 2010

Mediu

Atunci când crezi că dragostea a imprimat văzduhul

Și lumea întreagă e compusă din iubire,

Probabil că-n acele clipe îți umblă aiurea gândul,

Fiind subjugat de dyonissiaca ta simțire

Și ți-e plăcut, căci sufletului îi place

Că să se îmbaie-n nectarul amorului descoperit,

Însă aceasta nu înseamnă, totuși, pace

Cu furia destinului ce ți-a fost ursit.

Deschiderea spre altul constituie-o condiție necesară

Ca dragostea cea pură în oameni să se zămislească,

Răspunsul celuilalt e, poate, împlinirea cercetată,

Însă nimic din toate acestea nu este soarta dată

Fiecăruia, fără de care nimic din ce se naște aici,

sub soare

Nu poate deveni din humă ființă de iubire, altfel moare.

002.975

Bogdan Cristian Blascioc. “Imanența iubirii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/bogdan-cristian-blascioc/poezie/13963570/imanenta-iubirii

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.