Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Entază?

poezie descriptiv-prescriptivă

2 min lectură·
Mediu
Dacă te uiți în sus, ce vezi, acum,
Privind spre stele și contemplând abisul?
E, categoric, un sentiment sublim
Și care-ți resuscitează visul
Ce l-ai avut, probabil, din primii ani ai vieții
Și care ți-a încununat chiar fragezimea tinereții.
Visul...
Acela de a-ți transcende condiția ta umană
Și de a putea accede la o lume din povești,
Acela de a pătrunde în a cosmosului nirvană
Și de a ajunge sus, ca astfel altfel lumea-ți să o tot privești.
Probabil că nu-i decât o variantă personală a mitului celui numit Icar,
Pesemne că nu-i o diferență radicală față de simțirea altui efemer hoinar
al inimii, ce-n pofta închipuirii sale scăldate-n opulența năzuinței
Și-ar fi dorit ca Universul ca întreg să i se confineze-n limitele dorinței.
Dar dincolo de sentimentul inefabil ce naște-n tine tensiunea nemărginitului cu mărginitul
Există revendicarea subiectivă a omului ce speră c-a atins chiar infinitul,
Iar, de fapt, aceasta-i tot ce-ți mai persistă-n minte
De îndată ce seducția supra-firească a încetat să te mai alinte.
Probabil... ca n-ai avut nevoie de transa mistică a unui ardent sacerdot
Ca să determini adevărul cu mijloace în aparență omenești.
Dar ce-ți dezvăluie aspecte dincolo de care e inutil ca să mai gândești
Și să accezi pe această cale la culmile supra-lumești.
E greu, într-adevăr, ca să descrii denedescrisul,
Ori să separi iluzia de adevăr
Căci e ironic cum nici nu ți-ai imagina cu visul
Ca revelația să nu fie decât un mister
... și pentru tine, iar ceea ce ai văzut cu ochii minții
Să nu fie decât varianta personală a ceea ce ți-au povestit părinții.
Dacă oceanul ar fi, de dragul exemplului, singura realitate, iar pământul, atmosfera, spațiul cosmic, chiar timpul și toate formele de viață n-ar fi decât plăsmuiri atunci, oare, dacă cineva aflat chiar în miezul himerei, în mijlocul unui deșert lipsit de... realitate, adică de apă, ar vedea reflecții ale oceanului unduindu-se în nisip, acesta ar fi în măsură sa spună, fără teama de a greși, că a văzut oceanul... știind ca acesta nu are cum să fie văzut din mijlocul deșertului?
002.777
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
345
Citire
2 min
Versuri
30
Actualizat

Cum sa citezi

Bogdan Cristian Blascioc. “Entază?.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/bogdan-cristian-blascioc/poezie/13892680/entaza

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.