Boeru Viorica

E-atâta liniște la mine, Că mă întreb de sunt în viață. Aud cum sângele în vene, Desface nodul de la ață. Că-i întuneric, nici nu-mi pasă, Atâtea

S-a aștenut praful de mult Pe rafturi. Eu într-un ungher, Cobor în mine să ascult Vocea bunicului, dulgher. Privesc și-aud câte-un suspin, Din fiecare lemn uitat. În bancul vechi, ros, nu

Zumzăind în zbor rotat, Se apropie de floare, Sub hipnotic sărutat, Prind polenul pe picioare. Astrul zilei n-a uitat Arzător să

Un ochi sălbatec ce-a dorit S-aducă noapte-n a mea zi, N-a fost deajuns că m-a răpit. Mi-a frânt puterea de a fi . Un vânt ușor m-a prevenit Cu un sărut scurt, trecător. Popas dorit,

Când gerul se juca pe geam Cu pana-i înghețată , Privea la mine cum zâmbeam, În somn, ca niciodată. Trezindu-mă, erau deja Flori multe pe

Simt pe sub mine, de o vreme, Pași care calcă nemiloși Frunzisul veșted, care geme, Sub talpa unor vechi galoși. Când florile în primăvară, S-au scuturat plutind a joc, Lăsându-mi poamele

Un coleg, ce scrie-n trap, Îmi spuse cu-nverșunare: -\"Fii atentă la picioare.\" -\"Eu, am scris numai din cap!\"

Iau paltonul, iau și coșul, Poate cumpăr azi cocoșul, Pun și-un cui în portofel, Ca să-mi pun pofta în el.

Tensiunea-i este mare, Nesărat mănâncă sper, Dar în epigramă are, Multă sare și piper.

În glastra plină cu boboci, Un trandafir a înflorit. L-am sărutat, l-am mângâiat, Dar o petală s-a-ndoit. Sărut petala ce se

- “ Latră câinii și e noapte! ” - “ Dormi copilă, nimic nu-i. “ - “ Sub fereastră se-aud șoapte, Și-s străine. Ale cui? ” Somnu-mi fuge. Pe la case Se aprind lumini la

Să cerem firii-ntregi să plângă. A scăpătat o stea anume Și-acum se urcă-ncet s-ajungă Sus, să privească-ntraga lume. Cu lacrimile voastre clare, Izvorul umpleți, ștergeți norul Și-atuncea

„ A fost odată....Era ora când unii încă dorm somnul care îi leagă de pernă mai mult, spre dimineață. Ora cinci. M-am trezit, m-am ridicat din pat, si ca sa nu-i deranjez pe ceilalți, am trecut

Când rupte din tulpină vă jertfesc, Deținători de suflet omenesc, Sfârșiți al vostru tainic, Dureros canon, Strânse la piept, Sau pe a celora Ce mor..

MOȘ CRÃCIUN Ce n-aș da să fiu copil, Moș Crăciune, moș hoinar, Ca atunci când tu, tiptil, Furișat, veneai cu dar. Nu știai că eu puneam

-“ Ați auzit? A cântat găina cu gâtul gol , cucurigu,…e semn rău.” a spus mama, care pe lângă asta știa mai multe despre evenimentele ce se petreceau. Se șușotea sau se spunea în vorbe

Mă caută-amintiri pierdute, Îmi tulbură gândul năuc, Se-adună vremile trecute De mult, pe deal, Sub nuc. Aud un foșnet, dar departe, Mă-ndeamnă

Ai stat vreodată la răscruce Când sera ca un vrăjitor, Se furișează și aduce În suflet, spaimă și fior? Ai stat vreodată la răscruce Venind din pribegie grea, Și tot privind la vechi

Încerc să-mi construiesc catrenu, Cu o-ntâmplare nu hazlie, Prins la furat popșoi Ilie, Fugea pe miriște ca trenu.