Poezie
Răscolind în trecut
versuri
1 min lectură·
Mediu
S-a aștenut praful de mult
Pe rafturi. Eu într-un ungher,
Cobor în mine să ascult
Vocea bunicului, dulgher.
Privesc și-aud câte-un suspin,
Din fiecare lemn uitat.
În bancul vechi, ros, nu puțin,
Carii adânc s-au strămutat.
Păienjeni, pânze-au aruncat,
Năvoade vremurilor vechi.
În locul lor au înghețat
Ciudate scule neperechi.
O roată ce-ar fi fost de car,
Neterminată stă și-acum,
Că n-a mai fost în sat măcar
Un lucrator pe-același drum.
Un trunchi cioplit de mâna lui,
Din poartă parte-ar fi făcut.
Stă rezemat, că altul nu-i
Să-i știe rostul din trecut.
Și câte case-a ridicat,
Atunci, cândva. Acuma ce-i?
O amintire. Da-i păcat.
S-a stins în rugi, într-un bordei.
033.157
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Boeru Viorica
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 110
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 24
- Actualizat
Cum sa citezi
Boeru Viorica. “Răscolind în trecut.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/boeru-viorica/poezie/1837099/rascolind-in-trecutComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
NVNVninel vrânceanu✓Versuri așezate ca și altele scrise de dvs. Dacă schimbați (titlul...) și căte ceva, ieșiți din atelier;
0
LMLa ceea ce a zis Ninel. Titlul trebuie schimbat. E ca o chemare spre atelier? În rest, text cursiv. Poate mici ajustări.
LIM.
LIM.
0
BVAm refcut titlul și ultima stofă.
Mă bucur de vizita celor doi colegi Ninel și Liviu.
Este foarte adevărat ce am scris. Bunicul meu la 89 de ani s-a retras la via lui, unde și-a făcut o colibă în care locuia mai tot timpul și acolo s-a stins...
Mă bucur de vizita celor doi colegi Ninel și Liviu.
Este foarte adevărat ce am scris. Bunicul meu la 89 de ani s-a retras la via lui, unde și-a făcut o colibă în care locuia mai tot timpul și acolo s-a stins...
0