Poezie
Stea nemuritoare
bunicii mele
1 min lectură·
Mediu
Să cerem firii-ntregi să plângă.
A scăpătat o stea anume
Și-acum se urcă-ncet s-ajungă
Sus, să privească-ntraga lume.
Cu lacrimile voastre clare,
Izvorul umpleți, ștergeți norul
Și-atuncea steaua ce nu moare,
Va străluci, văzând viu dorul.
Pe cărărui mici nevăzute,
Fără să știm , ea, s-o întoarce
Și-n somn, când genele-s căzute,
Povești cu zâne, iar va toarce.
Când șirul lacrimilor grele
Vor curge-ntr-una peste vreme,
Ne-om întâlni toți între stele,
La semnul care-o să ne cheme..
022.876
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Boeru Viorica
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 77
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
Boeru Viorica. “Stea nemuritoare.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/boeru-viorica/poezie/1833594/stea-nemuritoareComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
BV Așa îmi spunea bunica: \" Știi, sufletul omului stă pe stea până când vine îngerul să îl ia sa-l ducă în fața lui Dumnezeu. Daca este curat îl opește, dacă nu îl arucă jos în iad.\"
Mulțumesc pentru vizită.
Mulțumesc pentru vizită.
0
O altă ipostază a plecării într-o altă lume. Protecția stelei se extinde și în lumea de dincolo, devenind astfel nemuritoare.