Poezie

Pomul desfrunzit

poezie

1 min lectură·7 mai 2009

Mediu

Simt pe sub mine, de o vreme,

Pași care calcă nemiloși

Frunzisul veșted, care geme,

Sub talpa unor vechi galoși.

Când florile în primăvară,

S-au scuturat plutind a joc,

Lăsându-mi poamele povară,

Păreri de rău n-avui de loc.

Eram înveșmântat în straie,

În care vântul se-ncurca,

Iar raza soarelui bălaie,

Dând străluciri, aluneca...

Dar vremea cea fără de casă,

In drumul ei neîntrerupt,

Podoaba mea cea mai aleasă,

De-a sila, iată, azi mi-a rupt.

Stau gol sub cer, vântul mă bate,

Sub mine nu mai vin copii,

Aud doar frunzele uscate

Cum pier, strivite sub călcâi.

001.563

Boeru Viorica. “Pomul desfrunzit.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/boeru-viorica/poezie/1835574/pomul-desfrunzit

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.