Bianca Goean

Victor, s-ar putea spune si asa, mai pe scurt, desi nu sunt neaparat adepta semnului de echivalent intre individ si singuratate... Multumesc ;-)

Danuta, am mai spus de mai multe ori, din momentul in care \"eliberezi\" o poezie, nu ii mai esti unicul stapan... Fiecare cititor o va raporta la propriile experiente, trairi, cunoasteri s.a.m.d.... ;-) Ma bucur insa daca, all in all, ceea ce ai \"vazut\" aici ti-a placut.

Drag,

Dora, ma tot intrebam de la o vreme unde te-ai refugiat (ma gandesc: s-ar putea sa nu-ti placa acest cuvant, dar mi-l asum), acum, aici, inteleg, si parca a crescut un fel de umbra peste si intre cuvinte, si nu as vrea sa spun mai mult decat ca eu vad o cautare, dar o altfel de cautare decat cele de pana acum, nu numai in sens, nu numai in asezare, ci si in tacerile in asteptare, in \"cerdacul\" cuvintelor (ma bantuie imaginea aceasta de azi-dimineata de cand am citit poezia).
Dar astept culesul si vinul dupa prima fierbere, Dora, zdrobit poate chiar si cu palmele... Sunt convinsa ca va veni, iar mustul lasa-l celor fara de soarta. si fara de spatii.

Silvia, citesc si recitesc ce ai scris, si e atat de frumos ;-) parca-i o alta poezie ;-) Si cred ca am spus totul cu asta. Inteleg perfect ce si unde ai vedea schimbat, cine stie incotro ma voi indrepta cu timpul. Nu stiu daca aici as mai schimba ceva, cel putin nu acum. Simti ca mi-ar prinde bine concizia, zici? Nu ai putea avea mai mare dreptate: ar trebui sa citesti o actiune sau un contract scris de mine, sunt foarte concise! :-)) Acum, lasand gluma la o poarte, te inseli aici, sunt foarte obisnuita cu concizia, chiar cu prea putinele cuvinte. Sunt anumite stari insa care ma scot din asta... iti multumesc pentru sugestii, le urmaream oricum si in alte comm-uri ale tale, tu ce crezi, huh?! :-P

Licurici, stii atat de bine sa imbratisezi nu numai cu privirea, ci si cu sufletul, inima poeziilor, iar asta e meritul tau, si ma simt ca si cum am fi fata catre fata, la mijloc poezia.

Magdalena, in noi si in deschiderea catre care urcam atunci cand tinem ochii inchisi si mana in mana celuilalt nu mai incape cuvant, asa este. Si totul se asterne dupa cum trebuie sa se astearna.

Adrian, iti multumesc pentru atenta deslusire a echilibrului acestei poezii, stii ca fericirea se atinge doar in starea de echilibru, si este atat de greu sa ti-l pastrezi in senzatia de zbor, de mergere pe ape, fara... dar stii deja, ai patruns in tacere sensurile ;-) Te mai astept, ori de cate ori vei regasi sau vei gasi cuvintele...

Dora! ;-) tu stii sa recunosti mareele, si ai prins unul dintre cele mai apropiate versuri mie, din acest poem, ca titlu al comentariului tau... nimic surprinzator nici aici. Simplu, multumesc.

Florin, ahh, asteptam eu o ratoiala mai vajnica pe finalul meu, si uite ca nu pot decat sa zambesc larg pentru ca ai reusit sa treci singur dincolo. Si tie, si celor care au vazut finalul inainte de \"noi noi\" trebuie sa va spun ca initial nu erau aceste cuvinte. Citeam reciteam, si nu era tot. Aceasta am si vrut, sa incheie cercul. Ma bucur mult de cineva care are un simt critic asa ascutit ca a vazut atat de frumos pana la urma poezia.

tuturor, va multumesc de semne si cuvinte, drag,

Magdalena, si eu plecata pana ieri, nu am stiut, vin atat de tarziu, sper sa mai primesti imbratisarea mea si gandul calatorind ape pana la sufletul tau sensibil si frumos, urarile mele de Multi Ani fericiti si luminati!

Drag,

insinuant mozaicat sa te strecori apa
prin noi sa ne aduci mai inaltul aproape
de toate anotimpurile luminand in priviri
in verde-albastru te-asterni...



La multi ani, Amadriada! Drag,

Valeriu, cu exceptia primei strofe care nu prea merge, se impiedica pe undeva, restul este extrem de inspirat si la obiect. Si foarte \"recitabila\", sa stii!

Been there, chiar la acea discutie, prin urmare stiu ce si cum s-a nascut ideea acestei poezii ;-)))
Si spuneam ca imi place cum s-a rasucit si a iesit poezie.
Bianca.

Eheeeii, si cat de interesant s-a rasucit de data aceasta banda lui moebius si uite ce s-a intamplat cu trenul care ar trebui sa vina, depinde insa unde-l asteptam, daca il prindem, daca ne suim, daca ne ia... daca... stop. la urma urmelor, ce conteaza, atata vreme cat tot aici se va intoarce, fie el si ultimul, doar suntem pe banda lui Moebius.
Si accizele... facatorul de minuni fata in fata cu ingerul cazut al accizelor (eu le-am vazut pe prostie, avantajul meu, in calitate de cititor, de a vedea poate mai mult si altfel decat dvs, ca autor). De epitafuri... mi-am adus aminte de cimitirul vesel din Sapanta, fenomen unic, numai noua romanilor ni se putea intampla, stiti desigur ca si acolo oamenii isi cereau micile \"poezioare\" scrise inca din timpul vietii.
Dincolo de toate acestea, de ludic, amaraciunea.

Excelente strofele doi si trei, desi as fi renuntat la \"ochi verzi, par balai\", sentimentul de locuire straina in corpul, in viata altcuiva, repet, foarte bine redate.
Merita sa mai lucrezi la ea, si prima strofa mi-a placut la nivel ideatic, dar nu atat de fericit redate ca in restul poeziei.
finalul, asa cum vad eu, inutil.

Tendinta de a face un cerc perfect din trecut/prezent/viitor, atat de frumos prinsa in versuri aici, da, si mie mi-a placut, Anana, izvorul ce n-ar curge mai departe, s-ar opri in vatra, muntele ce nu ar trece in stanca... si totusi... Dar nu, mai bine ma abtin si comentez numai poezia ;-) care-i frumoasa, simpla si delicata.
Drag,

Hanna, mi se pare mie au ba (si nu cred ca mi se pare) ca tu scrii din ce in ce mai bine. Iti gasesti cu fiecare proza fagasul tau, in care imbini fantasticul cu ironicul, sensibilitatea (ei, da, stii ca nu ascunzi asta perfect!) ;-) cu un realism de \"situatie\" daca ii pot spune asa. Nu stiam povestea din care te-ai inspirat, dar am o vaga banuiala ca tu ai mers mult mai departe... frumos, felicitari, Hanna!

Si cat de rar imi mai aduc aminte ca de tot si de toate ar trebui sa ma vad vinovata. Si cat de rar mai simt tot potopul apasandu-mi trecutul, adancindu-mi semenii in ape.
Poate ca stiu de unde ai pornit, dar e la personale, nu mai merg mai departe... si ar trebui sa ne mai cutremure si astfel moartea. Multumesc de constiinta aprinsa.
PS e tarziu, vezi niste typo: \"nici nuar trebui\", uf, parca mai era una, sunt si eu obosita acum ;-) mai vezi si tu...

Sache, textul asta este de pus in rama, sa ne mai aducem aminte mai peste ani de vremurile astea: uite anticipatele nu-s anticipatele, uite constitutia falfaind in zare si altele mai asemenea si mai cu talc...
dar eu tot am o intrebare: de inundatii nu spui nimic, Domnule?! ;-)))))

Elena ;-)), intr-adevar cooperant spiridus, in cele din urma! ;-))
Dar stiu ca ai avut ceva de furca in gradina ta cea adevarata!
Sa te vad insa ce te faci acum, cu tara dintre sus si jos, cum spunea si Dana, ai grija, acolo nu prea au voie sa fie nici flori, nici gaze...
Si o remarca: nu stiu daca e nevoie sa spui mereu despre toate cele ale spiridusului ca-s \"fermecate\" sau magice, se intelege si pe langa, copii suntem doar! ;-)))
Altfel, stau cuminte in spatele ferestrei si ma uit la voi doi!

vin si eu asta-seara :-) sper sa ne recunoastem!

Regal de sensuri poezia aceasta, Virgil, luciditatea de data aceasta este chiar mai amara de cat o cunoasteam, in absenta unor alibi plauzibile justificarile imperfectelor greseli sunt atat de dezbracate de sensuri, peste astea nu mai spun nimic despre \"impecabil\", universul este intotdeauna afectat de fiecare miscare a noastra... Cu adevarat trebuie savurata pe indelete poezia aceasta, dar nu am nici un zambet de data aceasta... desi stiu unde ti-e si fina auto-ironie.

Elena, mai spiridus, ce faci tu aici? miroseam eu ca te vei lega in cuvinte mestesugite de chestii mai magice, doar ca nu stiam cat mai ai de gand sa ma mai ametesti ;-)))
Frumos, delicat, dulce-ironic, veeezi? ;-)
keep it on, we\'ll be around.

Mihaela, un moment de surpriza cand soarele se coboara printre petale, cand este imposibil sa nu-ti amintesti de luna...
Multumesc, Mihaela ;-)

Linea, luat gandul, pus la loc drag, multumesc frumos!

Codrina, si tie multumesc pentru trecerea prin randurile mele si gandul bun care le-a unit, frumoasa poza ;-)

Iulian, ai ajuns in timp, nu? eu am intarziat un pic ;-) multumesc!

Amadriada, de urarea ta frumoasa sper sa ma tin cat de cat, asa sa fie! ;-)

Nancy, asa o fi, sunt racuti multi, asa e, drag si o imbratisare de departe, multumesc de urari!

Tuturor, inca o data, drag si multumiri...

La multi ani de ganduri si cuvinte incarcate de sens, cu frumosul si iubirea prinse in zbor, cu lumini si esente, Iulian!