Bianca Goean

Poezia ta, draga Luchi, ar putea avea un subtitlu: \"sau ce au incercat sa ma invete\" ;-)
bine ca nu s-a prins...desigur, cu consecintele nefaste asupra unor podoabe... capilare ;-)
PS nu ma hazardez la un raspuns in versuri, asta stii, dar clar mi-au placut ale tale.
Bianca

Noru, obiectivismul este desigur doar un deziderat in cazul acesta, ar fi si absurd sa te poti desprinde de ceea ce esti, in definitiv, barbat ;-) (inCa si mai absurd ar fi din partea noastra sa avem o asemenea pretentie).
Dar tocmai asta remarcam, ca a fost curajos Si demn de lauda demersul tau.
Si mai amarui gustul acum, in urma comentariilor tale. Asupra acestor aspecte ai pastrat tacerea in text (vorbesc despre violenta in familie). Poate ca, asa cum ti-a sugerat si Florina, se merita o aprofundare pe aceasta linie.
Stii, si eu sunt tot din aceeasi familie, Iulia mea are numai un an si trei luni, si ma gandesc, Noru, ca noi suntem cei care putem sa facem mai mult decat \"societatea\" (vesnicul \"sa se faca\"). Educatia aici incepe. Pentru fete, educatia respectului fata de sine, a constiintei propriei valori, a respectului celui sau celei de langa tine, indiferent de sex sau varsta (ne limitam la asta, pt ca despre asta am pornit a vorbi). Da, depinde si de noi, ca parinti, cum ne respectam propriii copii, nu crezi?
Cat despre baieti, poate mai multa aplecare asupra folosirii fortei intelectului mai mult decat a celei fizice...
Una peste alta, sa nu asteptam sa ne educe societatea copiii, sa punem noi un inceput bun. La urma urmelor, pentru cei din jurul nostru, noi suntem societatea.
Bianca

Dragut, dragut demers... si temerar as zice ;-) Risti tu sa intorci spatele haitei? ;-)
Glumesc, desigur. Nuantele sunt mai mult gri decat negre, de cele mai multe ori (nu neaparat ca nu au avut timp sa ajunga negre, poate unde s-a mai si depus ceva praf peste ele). Ca fericita soata a unuia care nu stie despre fotbal decat ca e ceva cu o minge rotunda, pot sa citesc in delin amuzament acest demers al tau. Dar accentele tale cu adevart triste sunt cele care incep cu \"Bine ca au trecut alegerile...\". Aici, din nefericire, sunt chestii cu care te lupti mai greu. Daca decizi ca merita lupta. restul, daca este sa recunoastem, este si vina noastra: cum ni-i formam, asa ni-i avem. Recunosti? ;-))
Intr-un zambet usor amarui, Bianca

O poezie in labirint astazi, Ela... esti schimbata, care marea... ;-)
A trebuit sa o iau incetul cu incetul, sa o las sa se decanteze, pentru a-i simti pe deplin gustul. de vin negru, invechit in sticla.
Sunt inca o data incantata de modul in care privesti tu icoana unui zbor pe care ti-l doresti deasupra oricarei definiri, dincolo de.
Stii ce ai putea sa faci, daca mai revii asupra textului? sa incerci sa rescrii primele 4 versuri. citeste inca o data toata poezia. Este foarte bine incarcata in simboluri, metaforele sunt noi, este un adevarat labirint, si parca firul pe care ni-l intinzi din chiar primele versuri este prea facil.
Sau poate e dorinta mea de a nu mi se oferi nimic, ci de a descoperi singura. Sau poate este un fir fals... tu stii mai bine.
PS talking about never ending coincidences: http://www.poezie.ro/index.php/poetry/80377/index.html
Drag... Dalba ;-)

Virgil, marturisesc in candoare ca mie imi place exact asa cum este... ce am sa ma fac? ;-)
M-am trezit intr-o atmosfera contemplativa, profetul intors cu fata catre profet (te bantuie ceva in ultima vreme, si este ceva benefic... cel putin pentru poezie), si... nu te-ai putut abtine, nu-i asa, sa devii ludic in final! ;-)
Multumesc pentru placerea inca unei poezii remarcabile!
Drag, Bianca

Cat de frumos te asterni in fulg de zapada incifrata in aceasta casa in care incercam sa ajungem... ai un altfel de candoare in versul acesta astazi, ela ;-) sa fie de la... nesomn... visele acestea albe ? (ora pierdută bate-n zadar un pas rătăcit
printre case de sticlă neluminate)
drag, Bianca

Ascult si eu cu rasuflarea taiata acest duet vioara si pian, ma inclin tacuta si zambitoare in fata miracolului iubirii... ca intotdeauna. multumim de chemarea la impartasirea cu voi, dragii mei frumosi indragostiti...
Bianca

Ela, prima strofa mi pare atat de incarcata de sensuri, incat cu greu ma pot desprinde sa merg mai departe. iti spuneam cat imi place sa lustruiesc fiecare cuvant, dupa ce tu te-ai straduit sa-l pictezi in atatea felurite culori, sa-lm plimbi prin sensuri si sa arunci apoi un praf de stele-scoici peste el... Am ramas fascinata de pestii ghiciti in spatele unor iluzii de apa, de tarmurile incaruntite, de mareele unui suflet atat, atat de batran. (as spune vechi, as spune cumva, dar tu vei intelege cum am folosit acest cuvant aici).
Strofa a doua este o intoarcere pe neasteptate in clepsidra, este o retraire marca Proust as zice, in copilaria unor mari mai tinere, privire printr-un ochean.
Ultima strofa... ce as mai putea spune, dupa aseara... altarul de scoici...
Ingandurata, Bianca

Sache, te citesc si eu cu intarziere, dar, cum m-am obisnuit, cu gura pana la urechi, inchizand usa de la birou sa nu se mire lumea ce m-a apucat ;-) Ti-a reusit aici foarte bine fresca unei societati \"cameleon\" cum am ajuns, din nefericire; intr-un ritm crescendo, umorul ne ia pe sus si ne arunca intr-o realitate... dureroasa.
felicitari pentru un nou text de substanta, drag, Bianca

am revenit, as promised. pelerin in minunile tale, versul tau capata eleganta si contur. rosu.
as vrea sa pot spune ca inocenta nu se pierde. ce te faci insa cand s-au pierdut doua, si nu una singura?...
Bianca

Ela, trei cate trei mai vin si eu pe aici, chiar atunci cand chemarea s-a stins. tacuta. revin...

Ela, mai ales acelea... le-am luat deja. si cum rade, cum mai rade... in hohote.
prezente. umbrele ciresului sunt, mai mult decat orice, prezente.
de aceea am si trecut, si azi, pe aici.

ce nesocotinta in palmele mele razand... Ela, Ela, tonul tau este mai grav, zilele tale par a ghici un altfel de maine. o poezie inchisa, framantata, dar careia ai reusit sa-i dai o asemenea forta... Credeam ca umbrele nu au. Forta. ei...? dar sunt lucruri care raman in umbra, cuvinte care nu sunt decat masti.
as lua tot de aici... tot.
Bianca, cu drag

Bine, mai, exclusivistilor! ;-) iau randul trei atunci, vad ca nu-i revendicat...

Amelii, hop si eu din spatele cortinei: nu a inceput inca? hm ce bine. frumos decor, dragut artist... cine se lafaie pe randul sapte? anyway, who cares, doar nu-i o piesa interactiva, nu?!
A, uite-l pe sache in randul doi, salu\', da-te mai incolo, ma asez si eu aici.
ce, cum? piesa s-a jucat deja???!!! Fantastic!
Sunt sigura ca am pierdut ceva super... dupa decor, dupa artist, cum va spuneam...
mi-a placut mult, Amelii! ;-))) asta daca nu te-ai prins!

Daniel, frumoasa rugaciune a inimii ai scris tu aici!
Dintru zborul adanc al vulturilor te-ai intors in causul din piept...
\"mă-ntorc din înălțimi unde-mi pierdeam aripile
vindec pădurea de rănile furtunilor adânc glăsuite
goale goale mi se întorc ecourile toate
le-aud bântuindu-mi vertebrele
o ană îmi dă arcadele deoparte tânguindu-se
din al inimii-altar răzbate lumina
‘e Liturghie în templul tău trup’
‘e Liturghie’ și pieptul
toacă vreme de rugăciune\"
versurile acestea le iau cu mine, daca imi dai voie.
Cu drag, Bianca

Desi nu pot rezona cu starea aceasta, cred ca ai fost destul de expresiva aici. si asta-i poezia.
As zice si eu de repetitia aceea. Ideea ar fi ca, daca vrei sa fii libera in astfel de sublineri, ar trebui sa alegi versul fara rima si ritm. o data ce te-ai incadrat in aceasta forma, e mai bine sa cauti sa o respecti, altfel in final poezia are de suferit.
si as mai zice si de rima \"trotuare\" - \"tare\" care nu merge deloc, si de versul final al strofei a doua care, imi pare mie, este multe prea slab pentru restul poeziei.
Sper sa nu te deranjeze interventia mea, in general ma abtin sa critic daca nu imi place ceva. ;-) Curios, nu? Dar daca vad ceva deosebit, si ar putea fi, in opinia mea, si mai... atunci incerc si eu...
Pe curand, Bianca

Eirene, incitant versul tau. Ai o anume limpezime in modul in care te privesti si ne privesti, si asta se vede in versul sigur si oarecum tipat.
Mi-a placut mult acest poem. ca un cantec de jazz.
te voi ma cauta, Bianca

Ela, marea ta se re-asterne aici in picaturi concentrate... copila - femeie - inteleapta a trecut la crearea in cuvant.
iau cu mine astazi \"nestins în nisip
val rostogolind țărmuri
amiază roșind\"... if you\'ll let me.
reinvie-ti corabiile, marinarule...
Cu drag de tine-mare,
Bianca

Sorin, mare bucurie mi-ai facut! Stim noi de ce ;-)))
Vrand, nevrand, tot gama Sol major as alege-o si eu, ce sa-i faci... m-ai lasat paf cu centrii nervosi ai furnicii si circulatia la greier ;-)))
Iar pentru arugmentul ultim din lista, eu ti-as da trofeul ... Greierele de aur ;-)))
Desi nu as da niciodata cu greieri naturali. Doar artificali, la clean.
Drag, o pescarita.
PS Daca aveti nevoie de sprijin legal in aceasta lupta, ma ofer ;-)