Bianca Goean

Costin, totul a fost de fapt un ritual, si cititorul este oarecum invitat sa-l inteleaga, sa-l vada, cat despre eclipsa, da, a fost mai mult decat binevenita, si acum, ca mana s-a abatut deasupra dunelor si marii, ne putem aseza pe un colt de ce-a mai ramas si incepe sa povestim.
da, ai dreptate.

Bobadil, daca l-ai vazut interesant, ma bucura, sunt un pic insa confuza incerc sa inteleg chestia cu unghiul initial de perceptie, ce-ar fi daca nu ar exista posibilitatea de a incadra textele la poezie sau la proza? Dar nu mai insist, undeva trebuie sa se vada si cum spuneti voi, dar am sa marturisesc ca uneori asta sunt, si, daca trebuie neaparat sa aleg, imi este mai mult proza decat poezie. Multumesc ca ai incercat sa descifrezi acest text,

Drag, Bianca

Joe, I can\'t help it ;-) ma bucur sa te stiu prezent pe aici. Da, nu ma pot desprinde de mare si de gustul de amar.

Florina, poate ca e din cauza lunii pline, sau poate ca stii pur si simplu sa te strecori printre toate aceste cuvinte, dar ai gasit atat de bine drumul catre duna aceea, incat uite nisipul si copacii si undele au luat-o pe carari albastre acum si freamata. Nu-mi pot dori mai mult decat cautatori pe textele mele, ai gasit cheia si pentru aceasta eu iti multumesc.

Vasile, am fost destul de des \"acuzata\" ca proza mea este poezie, dar uite, niciodata nu m-am simtit bine in tipare, daca ar fi dupa mine nu le-as incadra nicicum. Si, daca te-ai regasi in acest tip de scriere, si m-ai mai citi, ai vedea ca recidivez, that\'s it. Pentru tine, pentru ca nu cred neaparat in alte motive decat simpla dorinta de a-ti spune parerea, sa stii ca nu este absolut nimic fortat in acest text. Este greu de crezut, dar unii chiar asa traiesc. Si nu as cauta neaparat in ceea ce citesc senzatii, sau cel putin eu nu asta caut.

Si da, eu cred ca nu e un spatiu bun pentru nici un fel de animozitati, dragii mei.

Eddie, ai pus si tu degetul pe rana: si mie mi-a placut atat de mult cand l-am scris, incat acum nu mai imi este la fel de drag acest text. Este senzatia aceea de a descoperi abisuri acolo unde credeai ca sunt creste, exact aici am vrut sa trimit, printre altele, si sunt convinsa ca o astfel de stare poate genera in noi conflicte... dar luna plina s-a dus, a luat-o inapoi.

Drag, Bianca

Carmen, la tine asa stau, cuminti? ;-) La mine uite ca se desprind si incep o joaca la care eu nu mai detin nici un control, ma iau pe sus, cu tot cu prezent ;-) te mai astept, drag,

Eddie, uneori timpul ne ia pe sus, sau cel putin uite mie asa mi se intampla, si zambetul atunci si ciresele si vara au alt gust. Este adevarat, the eyes make the difference.
Drag,
Bianca

Uite ca se mai pot inca gasi limbaje noi, despre probleme vechi de cand lumea, si de data asta stilul face totul; mi-a placut modul in care duiosia sta pitita in spatele intregului text, cum ironia musca dand din codita, cum dialogul se rasfata printre paranteze... Intr-adevar, foarte reusit textul, felicitari, Ina.

Uite, mai, ca citesc si despre fotbal, trebuie ca se intampla ceva! Sa stii tu, Joe, ca de-aici ar putea iesi o bijuterie, un pic slefuita daca ar fi.
Am si eu lacrimi in ochi de atata ras, si nu-i de mirare ca ma voi alatura Elenei in a te incuraja sa continui...
PS chiar daca altceva nu modifici, pls vezi ca pe elefant in chema Dumbo ;-)) I think... ;-)))

Florina, cat mi-a placut poema aceasta a ta care se preface, doar catre seara, a fi cuminte intr-un zambet! Referintele tale circulare s-au adunat asta seara undeva tare aproape de mine, nu mai spun altceva, era un moment in care aveam lipsa poezia aceasta.
Drag, Bianca

Maria, pana la ultimele trei paragrafe, imi pare un preambul. Aici te-ai asternut in atata esenta incat ai reusit sa transmiti emotia ca si cum ne-ai inmana o carte.
\"te crezi puternic, crezi că durerea celuilalt nu te va durea, dar simți cum plânge pământul sub genunchii tăi, simți cum dimineața își începe viața în patimi de vorbe.\"
am mai trecut pe acolo, Maria, si primaverile se intorc...
Drag, Bianca

Maria, poezia are intr-adevar 3 secvente, cate si \"strofe\", nu neaparat imagistice, cat de stare. Ma bucur ca ai gasit placuta trecerea aceasta, iar cu fericirea portocal... citeste versurile cu totul, nu te opri neaparat la sfarsitul unuia... si nu as renunta pentru nimic in lume la fericirea aceasta... e si un joc acolo. Dar mai mult decat orice mi-a placut trezirea de care vorbesti. asta da reactie, merci ;-)

Anana, prezenta ta e mai proaspata decat poezia aceasta, trust me ;-) Atatea aprecieri la un loc... multumesc frumos, draga mea.

Costin, cred ca ai simtit si stropii care nu stii daca sunt de ploaie sau de mare, ma insel sau nu ma insel? Ei, eu cred ca momentele dinaintea furtunii au ceva magic in ele. Si da... delfinii, dar nu neaparat ca salvatori. poezia nu se opreste acolo... urmeaza un \"sau mai bine...\". La urma urmelor, cred ca am mai spus-o, este timp si de furtuni. Forma eu nu am neglijat-o, dar, dc tie ti se pare, shoot!

Drag, Bianca

Obsesia punctului, si nu oricum, ci mai ales reducerea la un punct a intregii fiinte, pentru a privi mai rotund si mai fara umbre poate?!, in perspectiva, insignifiante, obscure intamplari cum ar fi gandacii de bucatarie... Ma surprinde sa gasesc un mod de a urla care mi-era prea familiar ca sa trec mai departe fara a lasa semn: cu buzele stranse, aproape un scrasnet (moartea își continuă drumul împingându-mă mai încolo. spre nord), pentru ca apoi sa se transforme intr-un fel de zambet stingher si aducere aminte parca (mă stingheresc doar înălțimele albăstrimile fluturii nopțile zilele scările
și spițelele care împung pielea tăbăcită a primului vis).
Placut mult acest univers.

Ela, treceri marcante prin mai multe texte, faci tu legaturi nu stiu ce am cu virgulele de la o vreme punctul trebuie neaparat sa apara si singur doar are atata forta eventual vorba ta hai unul langa altul in cercuri (dar parca si acestea s-au transformat!)...
beau o felie de luna.

Elena, ce pot sa mai spun decat ca ai citit cu totul acest text ;-))? Este si minunea, si mirarea, si ochii larg inchisi-deschisi, si intrebarile, si duble si triple semne de exclamatie, si ... si... mai ales toate versurile din The blower\'s daughter... incearca sa citesti ca pe o succesiune totul.
Cu bucurie, Bianca

se intoarce ecoul
florilor
din zambetul adulmecat al cuvintelor.

Te-am citit astazi, dar uite ca abia acum se intoarce ecoul... asteptand momentul propice, I guess.
Drag, Bianca

Eeehhh... cred ca ar trebui sa imi trag rasuflarea. So: incep cu critica, am impresia ca e mai bine asa: prea lung pt internet, imparte in bucati si posteaza separat; stil un pic cam dezlanat, se pierd personajele si tusele, incearca sa mentii cititorul in ritm, daca l-ai pierdut... nu conta numai si numai pe talent (asta se vede din prima, si pt mine a fost argumentul hotarator de a citi pana la capat). Incearca sa folosesti diacritice, oricat de absurd ti-ar parea, intr-un text sunt mai mult decat la locul lor: take a look: \"tipa ragusit tipa\" in loc de \"țipa răgușit tipa\". ei?
Altfel, cum spuneam, mi-a placut stilul, abordarea personajelor, si oarecum vijelia asta care te ia pe sus in text.
Daca refaci textul asta, asa, mai cu munca, l-as reciti cu placere...

Ce semn as putea eu sa las in fata acestui poem? In fata frumusetii, cel mai bine este sa ramai in tacere si sa asculti. Vorbind despre ardere.

Maria, fara contur indragostitii acestei poezii, (\"ca o umbra\"), adanciti intr-un drum pipait, traind altfel, in exil, sentimentul apartenentei. Si mai ales de zori nu are cum sa nu le fie dor, pentru ca atat de rar (daca...) pot veni.
Atat de ascuns... am impresia ca ti-am simtit degetele pipaind fiecare cuvant. Impresionant.
Drag, Bianca

Joe, that\'s a song guaranteed to hunt you ;-). si da, se mai intampla unoeri sa mai purtam si zambetul sa-l poata vedea toata lumea. Doar uneori. Multumesc la fel!

Ana, sa vedem, sa vedem... unde spuneai ;-)) urmareste bine chipurile pe strada, cine stie...
Asteptare ca de copil, tu ai spus-o chiar mai frumos, draga mea.

Surpriza mie sa va gasesc in aceste personale, drag, Bianca

Anana, ai adus aici cu atat delicatete lupta poetului cu sinele creatiei, acela care nu se da iubit cu usurinta, ci numai arzand, cu mana incinsa asupra hartiei - ba chiar a papirusului... plina de simboluri in atat de putine cuvinte... adanc desertul acesta.
Drag, Bianca

Anne, un text in care ai reusit sa prinzi ca intr-o picatura de apa lumea si timpul... unui astfel de copil... la urma urmelor, \"se facea ca\"... si varstele se masoara doar pentru altii, nu inlauntrul lumii lui.
Ingandurata, dar nu fara a te incuraja sa incerci sa transformi mai departe, mai mult, tristetea in creatie, si sa transformi aceste personale intr-o adevarata proza (ar mai fi ceva retusuri, daca si cand vei putea sa le faci)...

Joe, textul acesta imi pare cel mai reusit din tot ce am citit eu scris de tine (mda, like this should mean smtgh for smbd else than me ;-))), umorul este mai bine dozat (nu te ia asa, pe sus, ci e parca mai slefuit si mai muscator (eh, se vede ca te-ai abtinut din greu...), scrierea are cursivitate, substanta si suspans. what else, what else? ;-) cititori, man! la cat mai multi...
PS nu se putea sa nu am eu si un de-asta: scrii in paragraful 5 \"dupa cum zice Simona\", dar numele ei reiese abia in paragraful urmator. Iar confuzia \"Shimon\", \"Simona\" doesn\'t make sense in romana ;-) nu ca nu se intelege, dar vezi cum o dregi.