Pilda plopului
A fost odată ca-n povești...
a fost într-un sătuc de țară
o casă cu acareturi bătrânești
cu o bancuță ce privea spre ulicioară ...
O curte mică-n jur avea
cu un
Viata mea.....
Atâtea primăveri trecură
și-atâtea ierni au viscolit
atâtea nopți mă-ntunecara
și-atâtia zori la viață m-au trezit!
Atâtea lacrimi am vărsat
și-atâtea bucurii am plâns
nu
Drumurile noastre
De câte ori noi ocolim
urcușul greu care ne iese-n cale ?
De câteori ne mulțumim
să mergem plat, agale ?
De câte ori ne înspăimântă
un hău ce se deschide-n cale
de câte ori
Cunoașterea de sine
De multe ori m-am întrebat
cine sunt eu cu-adevărat?
Sunt doar o simplă muritoare
sau am ceva aparte oare?
Privesc ca pe o tava viața-mi toată...
Încerc să judec
Omul de zăpadă
A nins, a nins, a nins …
Zăpada peste tot s-a-ntins
Pămantu-i alb și strălucește !
Și ninge și ninge nu se oprește !
Copiii ies în grabă mare la joacă
Pe Moșul de
Închisoarea spiritului
Viața în trup e a spiritului închisoare ...
Primul țipăt al noului născut
e plânsul spiritului deținut
băgat acum la închisoare !
Cine-a mai fost, el nu
Frunzele ruginite
Șoptesc în taină frunzele cazând
chiar moarte ele își slujesc stăpânul
deși le-adună măturând
ele se bucură : și-au împlinit destinul !
Sunt adunate-n grămăjoare
și-apoi în
Scrisoare către tata
E tristă casa fară tine
și strada toată e pustie
Întreabă toți: când soțul vine ?
Sau : voi mai aveți vreo știre?!
Aș vrea să mă-ntâlnesc cu tine
Să-mi spui măcar
Sa nu uitam
Sa nu uitam
ca "Cel de sus" , cel ce-a decis sa ne-ntrupam
asteapta multumiri sa-i dam...
Sa nu uitam
pe cea ce-n trupu-i ne-a format
si trup din
Perpetuum mobile…
Cu mâini zbârcite și murdare
De ieri, de azi, de altădat,
Plecăm în zori pe o cărare
La câmpul ce așteaptă a fi arat!
E frig. Privighetoarea n-a
Urare de Anul Nou ...
Fie ca tot răul să se risipească
fie că tot binele să stăpânească
fie ca iubirea inima să vă umple
fie ca răul să nu triumfe !
Tot că faceți azi s-aducă bucurie
inima să
Imagini din gând
Undeva un câine latră
a pustiu și a durere...
este-o noapte-ntunecată
și hârtia scrisu-și cere !
Stau la masă și privesc
cu ochii-nchiși la viața
Glasul bobului
"O mare galbenă-ai văzut vreodată,
De spice coapte, legănată?
Ai mângâiat cu mâna vârful spicelor ?
Te-ai îmbătat vreodată de mireasma lor ?"
"Ai mers
Ce-aștepți Doamne de la mine?
Ce-aștept Doamne de la Tine?
Cât am tras și-am suferit....
Multe-s oare de plătit?
Chiar pe toate în astă viață
Să le-achit fără restanță?
Chiar acuma la
Extazul
Eu plin de dor alerg spre tine
Făptură dulce, minunată…. . . .
În așternutul tău mi-e bine,
Mireasma ta adânc mă-mbată!
Nu-mi trece dorul nicidecum
Căldura ta îmi dă
Schimbarea
Ieri s-a intamplat ceva deosebit
ce pana acuma nu am mai trait
e adevarat am stat la pat vreo trei zile
mi-a fost rau, nu am stiut ce e cu mine!
Baiatul meu m-a
.
Moștenirea
Am fost copil, acum sunt mamă
pe mama cu durere-am îngropat
și de-atuncea știu ce-nseamnă
să n-ai pe cea ce sufletul ți-a dat!
O! câtă jale mi-a lăsat
în urma ei,
Dăruirea....
Trecut-au zeci de ani la rând
de când Manole a ridicat
o mănăstire care-n gând
chiar nimeni nu a mai visat!
Înăbușit de neputință
când dărmătură-l
Judecata
Mă uit cu teamă
prin colțuri de cameră.
Văd chipuri răvășite
de doruri ne-mplinite.
Văd chipuri fără nume
ce parcă vor a spune
Ce multe știu de mine,
și vor să-mi fie acum