Poezie
Drumurile noastre
2 min lectură·
Mediu
Drumurile noastre
De câte ori noi ocolim
urcușul greu care ne iese-n cale ?
De câteori ne mulțumim
să mergem plat, agale ?
De câte ori ne înspăimântă
un hău ce se deschide-n cale
de câte ori luăm o trântă
cu greu, cu greu scăpăm de vale !
Doar drumul drept ne place
cel fară nici un hop
iar dacă nu suntem dibace
și-acela pune câte-un stop …
Dar, celelalte animale
cum se descurcă oare ?
Când e pericol să o ia la vale
Să știți, rămân tot în picioare !
Sau păsările oare-n sborul lor
se întâlnesc cu piedici grele ?
Când vine iute câte-un nor
cum se coboară ele ?
Apoi sărmane tărâtoare
ce se strecoară prin frunziș
cum se descurcă ele oare
pe drumul greu și în pieziș ?
De câte ori orice ființă
cu greul natural se întâlnește
ea trebuie să ia știință
și greul cu grije-l ocolește !
Uneori nu-i chiar așa
natura drumul nu-ți arată
și chiar de e poteca grea
o birui ca și altă dată !
Ai urmele lăsate în trupul tău
instinctul nu te-a dus prea bine
poteca poate duce-n hău
și-atunci durerea iute vine .
S-alegi mereu pe unde calci
e uneori ori prea greu
și-atunci când nu știi ce să faci
oprestete puțin din drumul tău !
Alegeți bine iar cărarea
privește și puțin la alții
și nu lăsa nici când durerea
să-ți frângă calea sorții .
Și dacă-odată drumul ai greșit
nu dispera, ia-l de la-nceput
și ai să fii mai chibzuit
când vezi că timpul nu-i pierdut !
Învață de la toți din jurul tău
să întrebi nu-ți fie frică
și vei ieși ușor din hău
iară durerea vă fi mică .
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Învață de la înaintași poteca spre zenit
Învață de la gâze că totu-i minunat
Raspunde celor ce-ți dau un bun venit
Căci bun e drumul pe care ai plecat !
Otopeni 20 ianuarie 2023
001334
0