belusica ileana silvia

Drumurile noastre De câte ori noi ocolim urcușul greu care ne iese-n cale ? De câteori ne mulțumim să mergem plat, agale ? De câte ori ne înspăimântă un hău ce se deschide-n cale de câte ori

Frunzele ruginite Șoptesc în taină frunzele cazând chiar moarte ele își slujesc stăpânul deși le-adună măturând ele se bucură : și-au împlinit destinul ! Sunt adunate-n grămăjoare și-apoi în

Omul de zăpadă A nins, a nins, a nins … Zăpada peste tot s-a-ntins Pămantu-i alb și strălucește ! Și ninge și ninge nu se oprește ! Copiii ies în grabă mare la joacă Pe Moșul de

Ce vrem de la Moș Crăciun … Crăciunul fară tine e trist și mi-e rușine că mă plâng , că îmi lipsești dar… prea bine nici nu știu cine ești ! Mă uit

Întrebări ...întrebări ... S-au dus încet, încet , aproape toți , bunici , părinți , prieteni , chiar nepoți ! Fiecare pe drumul ce l-a ales sau pe cel pe care a fost trimes

Scrisoare către tata E tristă casa fară tine și strada toată e pustie ! Întreabă toți: când soțul vine ? Sau : voi mai aveți vreo știre?! Aș vrea să mă-ntâlnesc cu tine Să-mi spui

Scrisoare către tata E tristă casa fară tine și strada toată e pustie Întreabă toți: când soțul vine ? Sau : voi mai aveți vreo știre?! Aș vrea să mă-ntâlnesc cu tine Să-mi spui măcar

Speranța moare ultima … O , tu regina zilelor senine ne-aduci în suflet doar lumina ne-nveți pe toți numai de bine ca să nu știm ce este vina ! Și-n ceas de taină ne promiți Că

Judecata Mă uit cu teamă prin colțuri de cameră. Văd chipuri răvășite de doruri ne-mplinite. Văd chipuri fără nume ce parcă vor a spune Ce multe știu de mine, și vor să-mi fie acum

Lumina și Intunericul E vară . E soare . E lumină ... Vine un nor ... Cine-i de vină ? El se întinde , cupriunde bolta cerească Îți e frică ... El lumea vrea să stăpânească !? Apoi norii

neprețuiților mei părinți Părinții

Acasă ... la mama Acasă e acolo unde m-am născut ... Acasă e acolo unde-n leagăn m-ai ținut ... Acasă e la sânul tău mamă , când sugeam ... Acasă e în curtea în care mă jucam ... Acasă e

Închisoarea spiritului Viața în trup e a spiritului închisoare ... Primul țipăt al noului născut e plânsul spiritului deținut băgat acum la închisoare ! Cine-a mai fost, el nu

Dezbinarea Aș vrea să pun o întrebare tuturor care acum vă doare că nu sunteți cu unul împăcați deși erați odată ca și frați ! O generație ține două decenii Se schimbă de multe ori

Unde e mama ? Eu nu știu cine m-a adus pe lume... Stau în casă cu-n bărbat anume ce-mi cere să-i spun "tată"... Și c-o femeie care-i mai mult beată ! Care mi-e numele nici nu știu

rudelor mele ramase acolo ... Drumul spre Siberia N-o să-ți vină să crezi ce povestesc și asta e oarecum firesc cât au pătimit românii din

Imagini din gând Undeva un câine latră a pustiu și a durere... este-o noapte-ntunecată și hârtia scrisu-și cere ! Stau la masă și privesc cu ochii-nchiși la viața

In amintirea prietenei Tamara Tamara Tânără , distinsă

Bătrânii ... de la sate Uitați de neamuri și de soartă cei bătrânei prin sate stau ... A fost cândva familia toată acuma singuriei erau ! Copii, nepoți, neveste și cumnate e mare

Alegerea Să zicem că medicina ar fi în stare prin analize și calcul , ca atare pe un buletin ziua morții să ți-o dea foarte exact, sau pe alăturea ! Desigur analiza vă fi scumpă ; va

Pilda plopului A fost odată ca-n povești... a fost într-un sătuc de țară o casă cu acareturi bătrânești cu o bancuță ce privea spre ulicioară ... O curte mică-n jur avea cu un

Cunoașterea de sine De multe ori m-am întrebat cine sunt eu cu-adevărat? Sunt doar o simplă muritoare sau am ceva aparte oare? Privesc ca pe o tava viața-mi toată... Încerc să judec