Glasul bobului
"O mare galbenă-ai văzut vreodată,
De spice coapte, legănată?
Ai mângâiat cu mâna vârful spicelor ?
Te-ai îmbătat vreodată de mireasma lor ?"
"Ai mers
Dăruirea....
Trecut-au zeci de ani la rând
de când Manole a ridicat
o mănăstire care-n gând
chiar nimeni nu a mai visat!
Înăbușit de neputință
când dărmătură-l
Omul stăpân - omul învins
Din câte specii trăiesc acum pe lume
Tu ai văzut vreuna care anume
La fel că OMUL să crească o ființă
Și s-o ucidă apoi cu bună-știință?
Cum îngrijește OMUL
Viata mea.....
Atâtea primăveri trecură
și-atâtea ierni au viscolit
atâtea nopți mă-ntunecara
și-atâtia zori la viață m-au trezit!
Atâtea lacrimi am vărsat
și-atâtea bucurii am plâns
nu
Sa nu uitam
Sa nu uitam
ca "Cel de sus" , cel ce-a decis sa ne-ntrupam
asteapta multumiri sa-i dam...
Sa nu uitam
pe cea ce-n trupu-i ne-a format
si trup din
Schimbarea
Ieri s-a intamplat ceva deosebit
ce pana acuma nu am mai trait
e adevarat am stat la pat vreo trei zile
mi-a fost rau, nu am stiut ce e cu mine!
Baiatul meu m-a
Gelozie morbidă
Chiar dincolo de stele
Iubita mea te-ai înalţat?
Eu văd printre perdele
Privirea-ţi din neant!
Făptura ta e dulce
Şi caldă-ţi e chemarea
Pe urma ta m-aş duce
Bătătorind
Ce-aștepți Doamne de la mine?
Ce-aștept Doamne de la Tine?
Cât am tras și-am suferit....
Multe-s oare de plătit?
Chiar pe toate în astă viață
Să le-achit fără restanță?
Chiar acuma la
Puiul mamei…
Un pui de pernă mama mea avea…
Să doarmă fără el? Nu se putea!
Pe mine mă enerva când îl vedeam;
“Ce-ți trebuie” ? mereu o întrebam.
“Așa…nu pot
Spirala durerii
“Se-nvârte azi gheața cu mine
și casele și pomii din jur….
Imagini trăite cu tine
Apar tot mereu în contur…
Privesc doar întinderea albă
De visele mele să scap;
Alunec,
Mi-e dor....
Sunt ani de când te-am părăsit...
mă simt singur și îmbătânit!
dageaba m-amăgesc că - mi este bine:
Din ce in ce mai greu e făra tine!
O viață-ntreagă ai fost iubirea
Sunt poate om…
De ce să scriu,
Când nimeni nu citește?
Iar eu stau nopțile târziu
Cătând cuvântul ce se potrivește!
De ce să cânt,
Când nimeni nu ascultă?
Mai bine murmur doar în gând
O
…și iarăși vrem pământ!
În ’907 : „Vrem pământ!”
În ’89 : „Vrem pământ!”
Și vrem mereu pământul nostru!
Cu trupurile noastre îngrășat,
Cu sângele nostru îmbibat,
Cu lacrimile noastre
Evadarea
Când floarea de castan se coace
Și fluturi albi din ramuri curg,
Atuncea doru nu-mi dă pace
Mă-ndeamnă să pornesc în crâng.
Eu calc ușor pe iarba crudă
Si simt în tălpi căldura
Perpetuum mobile…
Cu mâini zbârcite și murdare
De ieri, de azi, de altădat,
Plecăm în zori pe o cărare
La câmpul ce așteaptă a fi arat!
E frig. Privighetoarea n-a
Părinții, copiii, părinții...
Părinții, părinții, eterna poveste
cât de greu la toți ne este
să-i îngrijim cum se cuvine
atunci cand hâda bătrânețe vine
Drumuri de spice
Eu m-am născut când soarele dogoare
Într-o căpiță de grâu secerat…
Þăranii au crezut că mama moare
Când ea s-a-ncolăcit în grâul adunat!
Am chiuit de-a
Extazul
Eu plin de dor alerg spre tine
Făptură dulce, minunată…. . . .
În așternutul tău mi-e bine,
Mireasma ta adânc mă-mbată!
Nu-mi trece dorul nicidecum
Căldura ta îmi dă
Străbunica
Bunica mea e grasă si urată
are riduri, are burtă...
părul ei e rar și moale
glasul domol, mersul agale....
Două decenii de mama o despart
seamănă la chip și