Poezie
Daruirea
1 min lectură·
Mediu
Dăruirea....
Trecut-au zeci de ani la rând
de când Manole a ridicat
o mănăstire care-n gând
chiar nimeni nu a mai visat!
Înăbușit de neputință
când dărmătură-l copleșea
el a zidit plin de credință
în ziduri, ființă ce iubea!
Lăcașul se-naltă pe dată
spre pomenire și spre rugăciune,,,
iubita lui sacrificată
scrise-n nemurire al sau nume!
În viață noastră tot la fel
noi opere nu vom clădi
nu vom atinge nici-un tel
nedaruind ce vom iubi !
Să renunțăm , să renunțăm
la ce avem mai scump în viață
și doar așa o să aflăm
menirea ce ne scoate-n față !
Că și Manole noi să dăruim
pe-altarul ctitoriei noastre
tot ce nespus de mult iubim
de vrem s-ajungem printre astre !
București 4 dec.1998
00853
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 125
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 26
- Actualizat
Cum sa citezi
belusica ileana silvia. “Daruirea.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/belusica-ileana-silvia/poezie/14163076/daruireaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.