Poezie
Frunzele ruginite
1 min lectură·
Mediu
Frunzele ruginite
Șoptesc în taină frunzele cazând
chiar moarte ele își slujesc stăpânul
deși le-adună măturând
ele se bucură : și-au împlinit destinul !
Sunt adunate-n grămăjoare
și-apoi în saci îngrămădite
vor merge s-acopere răzoare
și nu se lasă risipite !
Ceru-i albastru întunecat
și printre nori vezi cate-o rază
copacii ramuri au plecat
odată vor să le mai vază .
Și-adună omul gospodar
în saci verdeața ruginită
găndindu-se ce mare dar
i-a dat natura , prin frunza ofilită !
Iar soarele de sus privește
cum ce-a rodit acum s-a stins
ar vrea să spună o poveste
dar, crângul e de-acuma nins…
Veni-va iarna friguroasă
cu vânt cu ploi și cu ninsori
cu totii vor sta cuminti in casa
feriti de vanturi sau de ploi…
Chiar de grădina-i desfrunzită
iar crengile golașe par pustii
copacii știu că rădăcina e ferită
și-n privară iar vor înfrunzii !
Otopeni, 17 ianuarie 2023
00770
0