Poezie
extazul
2 min lectură·
Mediu
Extazul
Eu plin de dor alerg spre tine
Făptură dulce, minunată…. . . .
În așternutul tău mi-e bine,
Mireasma ta adânc mă-mbată!
Nu-mi trece dorul nicidecum
Căldura ta îmi dă putere;
Te-mbrățișez și caut drum
Spre tot ce trupul meu îmi cere!
Înbrățișați eu simt că zbor!
Cu mâna ating cerul!
O, cât de tare mi-a fost dor!
Plutirea îmi mărește dorul!
Plutesc, plutesc în alte sfere
Toți sfinții sunt în jurul meu…
Eu văd și luna, văd și stele….
Chiar…l-am zărit pe Dumnezeu!
Dalbi heruvimi mă înconjoară
Suflarea mea o răcoresc
Prezența lor mă înfioară
Oare aievea eu trăiesc?
O muzică suavă se aude
Și lângă mine flori plutesc….
Privirea raiul îl pătrunde
Eu simt chiar har Dumnezeiesc!
. . . . . . . . . . . . . . . .
O clipă a durat visarea
Dar, mi-a părut o veșnicie…
Vai! Se desface îmbrățișarea
Eu sunt din nou făptură vie!
Cu tine-n caldul așternut
Destins și beat de fericire
Nu pot să-ți spun ce am văzut
Ai crede că e doar o-nchipuire!
O închipuire ce-a zburat
Dar, raiul eu l-am străbătut
Chiar o clipită de-a durat
Eu stiu ce alti n-au stiut!
Bucuresti, 10 sept.1998
001.889
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 201
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 39
- Actualizat