Unde e mama ?

Unde e mama ?

Eu nu știu cine m-a adus pe lume...

Stau în casă cu-n bărbat anume

ce-mi cere să-i spun "tată"...

Și c-o femeie care-i mai mult beată !

Care mi-e numele nici nu știu bine

îmi zice fiecare cum îi vine....

"mai", "băi", sau chiar "ascultă"

și nu zâmbește nimeni când salută !

Coliba noastra-i mică și murdară

gândaci și muște în tot locul sboară

peste tot e-ntuneric și e rece

și pragul nimeni nu ni-l trece !

Sunt mic dar , aș fugii în lume

să fug poate-mi găsesc un nume

sau poate o găsesc pe-aceea care

mi-a dat un trup și o suflare !

Mama nu-i aceea cu care stau în casă

aceasta nu-i nici bună , nici frumoasă;

o vorbă nu mi-a spus nicicând

nici vocea, nici pasul nu îi este blând !

Mă bate și mă ceartă din orice fleac

orice aș face tot nu-i plac...

umblu trențos și-s nespălat

mă culc pe niște trențe, n-am un pat !

La margine de sat ne e coliba

în jur cresc bălării ... și iarba

în colo mai departe e verde și frumoasă ;

în bătătură , țărâna e la ea acasă !

Ei peacă-n zori mereu

și eu rămân pe cârpe-n colțul meu

sunt singur toată ziulica

și de mâncat aproape n-am nimica !

Sunt cătrăniți seara când vin

Din gură le iese doar venin ...

ea zice că mănânc prea mult

și că sunt rău , că nu-i ascult !

Și pun pe-o laviță ce-i zic ei masă

o sticlă c-o licoare și o pâine roasă

mai pun vreo ceapă și-o cană cu lapte

beau și eu puțin, de-acu e noapte !

A două zi e cam la fel

o viață tristă fără nici un țel ;

mâncarea e puțină , dar multă băutură

și multă striciune-n bătătură .

În jurul nostru copii nu sunt

toată ziulica stau ca mut

vorbesc în gând cu pomii și cu iarba

și mă întreb mereu :"unde e mama" ?

M-am hotărât să plec și am plecat

intr-o zi caldă cu cer luminat

am pus ce-aveam mai bun pe mine

și am luat-o în jos înspre mai bine !

Am mers încet pe drum de țară

prin lanuri de grâu sau de secară

am mers mereu cu sufletul la gură

fără apă și făr-o-nbucătură !

Spre seară mi-a ieșit în cale o casă albă

cu gard , cu flori și cu un moș cu barbă !

"Copile , acuma noaptea unde mergi ?

ai haine rupte , ghetele nu-s întregi !

Și chiar ești slab, ești amărât

părinții tăi știu c-ai dispărut ?"

"Eu stau cu unu care-și zice tată

pe mama n-am văzut-o niciodată !

Ar trebui să fie și pentru mine-n lume

O ființă bună cu orice nume

să mă privească cu iubire

să-i plâng în brațe în neștire ...

Să pot să-i spun tot ce mă doare

să mă privească cu-ndurare

să nu mă certe niciodată ...

mie dor de mama mea adevărată !"

"În asta casă de vrei să locuiești

pe mama curând o să găsești

această este casa Domnului

și fiecare are locul lui !"

Eu am rămas acolo de-ndată

părintele a fost cu mine ca un tată

ca un tătic adevărat

el m-a spălat, el m-a-mbrăcat !

Mi-a spus că voi munci cu el

aici e biserică, nu e castel !

O cămăruță mică voi avea

și viață mea se va schimba !

Chilia era albă și curată

pe perete o iconiță agățată

un pat, o masă , un dulăpior

un scaun , o floare , un covor !

Era frumos cum n-am știut că poate fi

Eram cu tatăl meu în fiecare zi

și în biserică intram ades

puneam în vase florile ce le-am cules !

Bătrtanul îmi vorbea frumos

Și-m povestea chiar de Hristos

El "Tatăl nostru" m-a-nvățat

În rugăciune lineștea-m aflat !

M-a învăța să scriu și să citesc

și pentru toate astea-i mulțumesc

dar, sufletul meu tot plângea

că nu știam nimic de mama mea!

Și într-o zi i-am glăsuit

"Părinte eu pe mama n-am găsit

iar tu mi-ai spus c-o voi afla

în Casa Domnului dacă voi sta !"

"Tu ești cuminte și ascultător

Și Dumnezeu atoateștiutor

într-o seară când te vei ruga

pe mama ți-o va arata ..."

Eu l-am crezut căci îl iubeam

în fiecare zi cu el munceam

iar, seară obosit și somnoros

spuneam o ruga pe de rost!

Și într-o seară îngenuncheat

spre iconiță ochii am ridicat

în timp ce "Tatăl nostru" eu spuneam

în iconiță "mama" îmi vedeam !

Sunt sigur chiar că este ea

în brațe cu-n copil ea mă privea

copilul eram eu sau orișicare

Dar mama mă privea cu îndurare !

Mă rog seara ca și până-acum

apoi îngenuncheat încep să-i spun

ce am făcut eu ziua toată...

Ea mă ascultă...nu mă ceartă niciodată ...

Privirea ei e caldă , iubitoare

și mă ascultă cu răbdare

eu chiar așa visam că este

o mama știută numai din poveste !

Cum oare n-am văzut-o mai de mult

Cum n-am recunoscut-o de la început ?

Acum nimeni nu mi-o va lua

Când mă închin , o văd pe mama mea....

București, 7 aprilie 1997