Poezie

mostenirea

4 min lectură·17 septembrie 2006

Mediu

Moștenirea

Am fost copil, acum sunt mamă

pe mama cu durere-am îngropat

și de-atuncea știu ce-nseamnă

să n-ai pe cea ce sufletul ți-a dat!

O! câtă jale mi-a lăsat

în urma ei, plecând mămica....

Și ce regrete-am adunat

că nu mai pot să-i spun nimica!

Of !… cât imi e de dor de ea!

Ce mult aș vrea s-o văd odată!

De-ar spune cineva ca mama-i rea

să-l fac să plangă viața toată!

Nu-mi pot la nimeni spune jalea

și cât de mult am suferit....

de cand nu-mi mai aține calea

cu chipul ei cel liniștit!

..................................................

N-aș vrea ca fiul meu să plângă

cum o plâng eu pe mama mea....

N-aș vrea ca dorul să-l ajungă

iar eu să nu-l pot ajuta!

Dar ce să fac? Cum să mă port?

Cum sa trăiesc de-acu-nainte?

Știu: cu niciunele nu pot să fac

ca să îi ies acum din minte!

Să fiu bolnavă ori nebună?

Să-l fac să îmi dorească moartea?

Să-i dovedesc că n-am fost bună

și nu i-am pus în mână cartea?

Să-l fac să creadă că nu-mi pasă

dacă e rea ori bună viața sa ?

Să îl gonesc când vine-n casă?

Să nu-l poftesc la masa mea?

Și cât de rea să fiu cu el

în timpul care mi-a rămas

ca el să uite că de mititel

am vrut să fie-n toate as?

Să-l fac să uite cum îl învățam

să umble, să vorbească, să se poarte,

să uite cum în somn îl sărutam?

Cum pentru el făceam pe toate?

Să-l fac să-mi uite fericirea

când mă ținea sfios de mână?

Să-l fac să-mi uite bucuria

când reușea fără să-mi spună?

Să-l fac să uite tot ce ne-a legat

de când din trupu-mi s-a desprins?

Să-l fac să uite cât de minunat

A fost să-i dăruiesc , de mic, un vis?

Să-l fac să nu privească înapoi...

Să aibe în cap doar casa sa?

Să-l fac să uite ca noi doi

am intuit ce viața îi va da?

Să-l fac să creadă că nu-mi pasă

dacă i-e bine sau i-e rău?

Să-i reproșez c-aveam în casă

mai multe fară fiul meu?

Cât de nebună să mă fac?

Și cât de rea să fiu cu el?

Să-l ocărăsc? Să-l bat la cap?

Să-i spun că l-am urât de mititel?

Să-i demonstrez că-n viața mea

de dorul lui nu mi-a păsat?

Să îi arăt c-am fost o mama rea

și-n voia sorții l-am lăsat?

Când voi muri să fie fericit!

Să nu mă plângă niciodată!

să nu-și inchipuie că mi-am dorit

să-mi uite chipul de îndată!

Eu cred că-i fac acum un bine

pașii spre silă-i împingând....

Să-l fac să nu știe de mine,

să-l fac să nu mă poarte-n gând!

Va fi acest supremul dar ,

ce mulți pe lume nu vor întelege

căci l-aș lăsa lângă hotar

de mamă nimica să nu-l lege!

..................................................

O Doamne! Tu de ce mă lași acum

uitarea lui să imi doresc

și fiului atât de bun

pe mama lui să i-o răpesc?

Când mama mea s-a stins din viața

am început să-mi amintesc

de când eram o mică fată

și viața-mi toată retrăiesc!

Și chiar de plâng, lacrima-i dulce

căci amintiri frumoase îmi revin....

Incet, încet eu înapoi m-aș duce

să simt iar harul ei divin!

…………………………………..

Să plângă dar și fiul meu

cum o plâng eu pe mama mea!

Să sufere, să-i fie greu,

fără o mamă bună sau chiar rea!

Să retrăiasca ca și mine

o viață intreagă încodată!

Să afle cât este de bine

să ai în cer o mamă minunată!

Ca moștenire-i voi lăsa

în loc de bani sau un castel

doar neputința de-a uita

ce însemnat-a mama pentru el!

...........................................................

“Să plângi, deci, fiul meu ,ca mine

și să regreți când voi pleca....

Să nu-ți fie deloc rușine

când mama-n vis te-o mângâia!”

“Să-mi simți prezența lângă tine

chiar de am fost o mamă rea.....

Dar, să-ntelegi și tu în fine

că numai una-i mama ta!”

București, 7 ianuarie 1998

012.354

Cred că asemenea texte pot servi ca suport educativ la ciclul primar,deci sunt adecvate unui anume segment de public, dar să nu ne hazardăm să numim orice ...poezie. Aici e problema.Raportată la discursul modern...no comment.Mesajul oricum este educativ,cum am spus, și emoționant.

mostenirea

Despre aceasta lucrare

Cum sa citezi

Comentarii (1)