bazil rotaru

am uitat sa-mi inchid tagul </i>
sorry

in 1934 Eugen Ionescu spunea ca nu il mai intereseaza amorezii in exercitiul functiunii, recte cum ar fi masturbagii ioanei barac (desi aici intervin rezervele ei voyeuriste) sau amorezatii de ambe sexe, il intereseaza mai degraba momentele fade care pregatesc momentele esentiale, momentele cheie.
deci onanistul, amorezul, futangiii de ambe sexe sustrasi temporar exercitiului functiunii, bandu-si cafeau, ceaiul sau vinul, sa zicem.
de ce m-ar mai interesa dupa Sade, Apolinaire, Bruckner etc., chiar daca despre acestia au scris Barthes, Kristeva, Sollers etc.,ba chiar si pudicul Blanchot!, postadolescent, postionescian si postmodern acesti wertheri de ambe sexe pe dos?
evident ca nici de condamnat nu sunt.
de ex.
in 1973, prezentandu-l pe Masoch (Presentation de Sacher-Masoch. Le froid et le cruel), Gilles Deleuze aminteste in nota 5 de la pagina 31 nota 396 de la pagina 830 din strasnica Psychopathia sexualis de Kraft-Ebing, unde, dupa ce expusese si catalogase fara nici un comentariu \"sentimental\" un numar impresionant de aberatii, savantul german, atentie!, nu mai rezista in fata asa numitilor \"coupeurs de nattes\": impotriva acestora ar trebui sa se ia masuri drastice si urgente, dezolarea familiilor fiind atat de puternica in clipa cand progeniturile se intorceau acasa lipsite de codite, incat vinovatii ar trebui pur si simplu spanzurati.
pe de alta parte in volumasul care formalizeaza Les deux cent mille situation dramatiques\" (Flammarion, 1950)- de fapt sunt 210.141 situatii dramatice - chestiunile de genul asta, hai sa ne futem cat mai repede nu au nici o importanta, de aceea autorul, Etienne Souriau nici nu le baga in seama.
sa convenim totusi ca cele 210.141 situatii dramatice palesc in fata bietilor \"taietori de codite\" si acestia amestecati la randul lor in multimea de spintecatori sadici, necrofili etc care populeaza Psychopathia sexualis; desi perversiunile in literatura nu se manifesta in mod evident la asta, ci la lucruri mult mai interesante, psihanalizabile si imputabile autorilor prin lipsa de imaginatie, poate ca nu ar trebui sa sacrificam pe masturbagii si alti perversi din pricina altor voyeuristi mult mai perversi.
mai ales ca, spre ex., Greimas si dupa el multi altii mai marunti, impreuna cu actantii lor profita binisor de cele 210.141 situatii dramatice si de toata enciclopedia aberatiilor sexuale.
nu e nici un necaz ca in literatura totul se opreste la limbaj
si acestuia trebuie sa i se recunoasca valoarea mai ales libbidinala
altfel simtim represiunea libidinala si nu stim de unde, ca Ioana Barac!

tuturor care m-ati comentat. ieri am avut o zi anapoda, martor este si textul asta.
ela, imi cer iertare, tare mai sunt vanitos.
dorin, o rautate de-a mea proverbiala m-a facut sa te iau peste picior la modul grosolan. retrag. oricine are dreptul la opinie si, orice as face eu, nu le pot anihila.
hanna, multumesc pentru lectura si pentru sensibilitatea ta
liviu, daca am reusit sa scriu un vers cat de cat bun ma bucur, mai ales ca au si ramas la tine pe undeva, in vreun coltisor

text mediocru, in gama minora.
comentariile de mai sus sunt mai degraba un test de popularitate decat o afacere valorizatoare, asa cum ar trebui sa fie.
ca discurs, iti garanteaza individualitatea, parca stiam asta de cand lumea.

stii ce o sa fac?
o sa ma rog la Silvia Caloianu, Daniela Luca si Alina Manole (doamne fereste, am uitat vreo majuscula?) sa iti bage comentariul la off topic pentru ca nu are aderenta deloc la text iar acel coeficient de frecare miu sta si tremura in ploaie si nu-l baga nimeni in seama.

tu esti celalalt, cunosc din pacate un tiz de-al tau care se cheama Mihai Galatanu. iertare.

e preluata o idee interbelica a lui Julien Benda.
La trahison des clercs!
Insa, modul de a ciupi de ici de colo este calinescian, dar nu servesti pe deplin eseistica.
Mi-ar place sa-ti dezvolti aceste liste. E ca si cum ai creste in ochii tai.
Tocmai cei citati, si la care ma trimiti cu linkuri, mi se pare ca au servit pe deplin literatura asa cum au servit si dictatura.
si nu s-au impotmolit in arhivistica pedanta si nici in biografism lansonist - desi, de-a lungul timpului, au transformat
toate factologiile de tot felul intr-o propedeutica a creatiei in sfera ideilor. Din pacate, am impresia, daca nu siguranta,
ca practici, asa cum calinescian as spune, eruditia sterila si meschina, de care nu am nevoie, fie ( la extrema cealalta, disecand cine stie ce personaliatati) delirul impresionist, necontrolat si tot atat de steril.

allana, scuze mari pt ca nu voi avea timp sa-ti aleg un miel gras de paste pentru botez, dar, subconstient, am facut legatura cu numele unui om pe care il pretuiesc mult, alma si, iata cum ti-am zis...

Desi incerci un stil lipsit de ornamentatie nu cred ca esti cel mai fericit exemplu pentru analistii dragostei de pe aici, doar ca te deosebesti de amorezatele de pe site, alea care lesina de cate zece ori pe vers.
E o mentalitate mai degraba sexual-turistico-poetica (\"cu tine mă încearcă doar emoții colaterale\" si... etc) dar plina de dorinta de a face stil si literatura, intrucat ne dau una din cheile psihologice pentru care scrie autoarea.
Dar sa lasam asta.
Una peste alta, textul asta contine si perpeteaza toate tarele si slabiciunile literaturii.
Ar fi mai bine sa te lasi de o poezie care nu e poezie si, in definitiv, nu prea mult rau ai face.
Imi pare rau, Alma, as fi vrut sa spun ceva bun, dar nu pot sa scriu nimic cu si bemol major la cheie cand tu scrii in re minor natural spre mediocru

Multumesc, e un comeeentariu impresionist, gen impresie fugara de lectura. Multumesc ca m-ai citit nu pentru ca m-ai comentat.

este un text in memoriam Dan Laurentiu.
pe de alta parte este construit pe anumite tipologii romanesti, care nu se vad (normal!!) in text, cum ar fi de ex. o adresare a Matildei catre Petrini \"Sa nu-mi ascunzi nimic, iubitul meu [..], sa nu fugi de mine...\", cu efect dezastruoas asupra lui Petrini, castrator chiar.
in rest vant, volume, vectori...
cred ca am parodiat o fervoare absenta.

asa e!
sunt un egoist in criza.
evoluez in zona subdestinului.
multumesc!

dintre, agreabil, urbana... etc! etc
sorry, graba!

Un lirism fanat, de aceea nimic nu ramane din ceea ce este ageabil si frumusel.
E o poezie populata cu fantome albe. Nu trebuie sa respiri ca le sperii.
E la fel ca dansul: cum i-ai pus un cavant in spate cum l-ai daramat.
Critica pe care ar trebui s-o fac ar fi prea urba si neadecvata, deci!

eu cred ca lipsa de receptare adecvata este un ghinion de-al tau.
Ghinionul s-ar traduce prin faptul ca esti provincial ( am spus o mare prostie, din provincie, adica, nu exista scriitori provinciali!)
Daca nu ai fi fost din provincie nu ai fi avut nevoie decat sa scrii o singura carte la Bucuresti si s-o publici tot acolo si ar fi fost geniala, conform butadei: Orice scriitor bucurestean este genial. Orice scriitor provincial este scriitor provincial este scriitor provincial.
Doamnule Liviu Nanu, mutati-va la Bucuresti.

ela, mai vechea mea prietena!
multumesc!
asa e, ne pot emotiona gesturile gratuite, altruiste, framantarile, fervorile.

ma bucur ca ti-a placut.
poate ca placerea ta nu este atat de mare incat sa para ilogica.
multumesc de parere

desi am pus un butoias cu carbid la posteritatea matale literara, lucru care ma lasa rece,
da-mi voie sa ma mai distrez si pe seama domnului constantinescu constantin care crede orice nu vede si nu intelege.
Ciudat.
Pentru ca textul matale daca ar contine secrete militare si de care el a luat cunostinta, e nasol. Ca na inteles nimic asta e si mai nasol, ca va fi anchetat la parchet, cu mainile si picioarele, de dimineata si pana seara. Degeaba!

nu stiu ce sa spun, textul nu prea e scris bine, dar daca ar fi fost scris bine ar fi fost plat, banal, anost.
A.L.L. poate se crede buricul pamantului. Ocupand aceasta pozitie te astepti de la ea la dezvaluiri senzationale ca de la cineva care le stie pe toaate (nu radeti!). Dar nu dezvaluie nimic, nici o perspectiva, nici o genialitate, nici universuri personale nici framantari pubere, caci textele sunt prea mature.
cum nimeni in ziua de azi nu e genial, nu are si nici nu a avut viziuni si universuri personale, sensuri si framantari reale, Alina Livia Lazar nu poate fi invinuita decat altii ca este lipsita de aceste proprietati.
sunt sigur ca ea insasi se manifesta indoielnic asupra textelor sale, ceea ce insemna nici mai mult nici mai putin decat ca e greu de clasat, de categorisit.
A scrie in ton cu generatia la ea inseamna a meschiniza orice fervoare, a aplatiza orice relief, fara necesitate, al carui unic farmec consta in a avea incretituri.
Alina Livia Lazar este cea mai vie atunci cand este stangace, e mai viabila e mai vie, e in goana dupa identitate si nu este tradata, denuntata, inselata, ca de amant, de/prin expresie.
Literatura, o stie o lume intreaga, dar nu o recunoaste, nu prezinta decat lucrurile gata anesteziate, babele gata violate si mediocritatea cea mai reprobabila!
A.A.L. stie ca nu scrie bine, ca nu are nici macar ce sa scrie sau scrie despre ce se stie; daca nu are nici un pic de genialitate, ma veti intreba de ce bat campii riscand sa fiu injurat si contrazis.
A.A.L. are ceea ce suplineste si intrece genialitatea: fervoarea.
Toate manifestarile adolescentei traiesc in ea, de fapt e o adolescenta pe care cu greu ti-o faci prieten.
Toti cei care se simt asa sunt putin geniali. In definitiv, fervoarea nu e genialitatea insasi?
Desi pozeaza trista, sper ca Alinei sa nu-i moara niciodata fervorile, intrebarile, imbecilitatea raspunsurilor primite s. a . m. d.
Si sa tina minte, orice hamlet moare cand ii mor cei 20 de ani.
E cutremurata de febre, traieste halucinat, chinuit, nemenajandu-se. Si asta e mai mult decat conditia necesara si suficienta pentru ca viata ei sa fie mai vie decat a celor care au nivele, fie ei profesori, ziaristi, avocati, ministri, negeniali scapati din scoala sau bucatarese; care pot avea spiritual de la 60 de ani in sus; decat a multora de pe site a caror singura valoare este simpla cunoastere a alfabetului.
Cu siguranta nimeni nu spune lucruri mai destepte decat A.A.L., dar Alina violenteaza lucrurile prin natura lor eterogene, inepte, insipide, inodore si incolore, le da viata, le amplifica, le da drama, le traieste apocaliptic si patetic.
temele ei sunt bune sau proaste, nici nu intereseaza pentru ca sunt identice cu temele bune sau proaste ale tuturor scriitorilor; si nici prin valoarea literara nu iese in evidenta, desi ar trebui, dar exista gustul indoielnic al editorilor, deci sa nu ne intereseze nici asta, ca nu prin asta se deosebeste de ceilalti.
Caracteristica ei este ca sufera, ca se fastaceste sau baiguie, ca printre frazele ei intelepte se vede ca o lava incandescenta marea sa framantare interioara.
Ceea ce pot emotiona pot fi doar gesturile altruiste, framantarile, fervorile.
Si toate astea sunt veritabile numai cand nu sunt bine exprimate, daca vreti. Sau cand Alina Livia Lazar, fara sa stie, le tipa.
De fapt asta e Literatura.

precizez ca ce ma leaga de textele ioanei barac este, cum sa spun, anecdotic si documentar. Dar daca literatura (fie ea dramatica) este biografie si imaginatie continuta - desi anecdota, imaginatia si actul gratuit nu epuizeaza biografia - se poate crede ca acestea chiar sunt si singurul si adevaratul interes estetic!