Bandrabur Irina

dacă tot ești acolo nu uita să pui și ochelarii în spălător. tu mănânci de pe ochelari în bucătărie. nu uita că aici mâncarea se pune înapoi în farfurie, se aruncă la gunoi și abia după aia se

nici n-ai idee… -cred că are o boală psihică! -mai multe chiar! -A, astea vin și pleacă. să nu mă plictisesc eu încep la sfârșitul lunii învăț să zbor prin cearceafuri i-am

păpușile mele aveau cap de cocă și păr de grâu verde văzuseră hiroshima de aproape, aveau urme pe piele, mi le-ați spulberat rămân aici, în camera mea ciudată și verde și putredă și plină de

ori de câte ori intru în mine scot. ce și pe cine arunci la gunoi duminica computerul se restartează singur și de nervi împrăștie cafeaua pe pereți we don’t say goodbye ne hrănim cu

sunt una dina aia naivă care stă în cadă și vorbește răgușit cu morții la telefon, cu taxă inversă toate rubedeniile mi se atârnă de gât cu un ștreang gros pisica mea are grijă de mine vreau

studenta la ASE, în ultimul an, întreagă și perfectă a descoperit recent că nu poate scăpa de sentimentul pe care l-a avut mereu că deși toate merg închegat perfect (cu mici excepții) locul ei

îi cânt că lumea îl vrea înapoi și cânt vecinilor mei surzi, pereții, - care noaptea gem satisfăcuți prin pijamaua transparentă dar îi aud cu întârziere din cauza fusului orar - la etajul

nu mai mi-e frică de mine ci doar că o să mă schimb în ceva cunoscut; n-am crezut niciodată că fiecare zi e cea mai tristă din anul ăsta sub presiune care fluieră fals, -ca atunci seara, când

încercările mele au loc numai la spatele caietului de matematică unde îmi stabilesc și prioritățile (sau în agenda din anul cu avortul căci din mine curge numai cerneală neagră) într-o durere

în camera ta rece mirosea a opium, unchiule, eu mă holbam la rața împăiată de pe televizor și tu la mine pe masă era laudanum și vodcă, bunicule, pe masă era libertatea ta în grădină aveai un

mă întreb ce-o să mai descopere mama despre mine poate mă întreabă dacă sunt lesbiană și poate-i zic că da - din clasa a patra eu eram băiatul pentru că nu știam să fiu fată - și poate o să și

de ce-mi citești corespondența eu nu sunt președintele probabil chiar vrei să plec la școală într-o zi să nu mă mai întorc să ajung târfă cu 5 copii la paris voi m-ați făcut să nu mai pot să

hai să avem tricouri și pijama la fel (cu ochi și gărgărițe) iar în final cenușa noastră să ajungă în aceeași urnă. abia atunci o să ne dăm seama că totul în jur miroase a șosete, că e absurd

stau singură cu mine și cu eu zăpada ne sufocă geamurile care ne ajung până la gât arătăm ciudat eu aș vrea să fiu mereu gata la timp mine plânge morții și păcătoșii și nu știe să

înțeleg mai mult decât știu mă străduiesc să vă las întregi atunci când am timp -pe mine mă doare timpul- unde erai peste 20 de ani să mă fi găsit și eu până atunci să mă adun de pe

abia a venit de la clinica de unde a evadat după numai trei zile ceva din ea îi rămâne blocat în gât și se pierd unul într-altul printre sticlele golite de lângă pat deja au alunecat din

visele pleacă în țările calde (și îngerii intră la dezintoxicare) pastilele fără gust și parcă fără efect alunecă prin el nu mai știe cum e să înghită, i le-a vârât asistenta pe gât după

da! eu chiar consum curent electric degeaba ca să mă joc la compuer jocuri idioate în timp ce ascult für elise și mă minunez tata spune vai ce păcat că nu ai corp de fotomodel ca să faci bani da

ai făcut optișpe ani și ai rămas o curvă virgină bărbații tăi sunt sfărâmicioși și tu iubești lumea asta ca un castron de supă de ziua mea se face parastas eu împart bucățele din mine pe la

nu pot să scriu pe hârtie fără linii și nu credeam că o să trăiesc până acum restul da, dar eu nu la 6 ani mă închipuiam dispărută în diferite circumstanțe dată la ziar călcată de tren sau

5… …locuri în care nu voi mai ajunge niciodată (la pol, în rai, acasă, pe Acoperișul Lumii , la voi) …înțepături aprige în sânul stâng …tăieturi simetrice și grăbite pe

când era mică, mama ei a uitat-o în cărucior, în supermarket, la lactate și a înghețat acolo, printre iaurturile de sticlă colorată. de atunci n-a mai văzut-o nimeni cu adevărat. meniul ei

mâna ta am moștenit-o de la bunica cu coarne și țepi ea locuiește la mansardă și are câte un ghețar în fiecare cameră nu are scară la casă deci coboară pe burlan ca pompierii are tablouri de