Aurora Luchian

Vifor aspru, temerar, Bântuie-n codru, hoinar, Îngrozind animăluțe, Și păsări în cuib, desculțe. Sub un strat de nea pufos, Iepurașul e voios, Că-n culcușul lui ascuns, Gerul aprig n-a

Doarme-o streșină aplecată Ornată cu țurțuri, roată. Dorm și crengile golașe Și căpițele trufașe. Pacea nopții e deplină! Ușurel, câte-o felină Merge pe gardu-nghețat, Dornică de un

Tu, Măicuță Preacurată, Te rog iar, îngenuncheată, Să mă ocrotești mereu De tot ce-i nedrept și rău! Și te rog, Măicuță Sfântă, Când ceva mi se întâmplă, Ajută-mă, ori ce-ar fi! Căci cu

Zburdă-n păduricea lui, Iepurașul cu cinci pui, Veseli și netulburați, Alături de alți confrați. Pe sub tufe relaxat, Șade ca un împărat, Bursucelu-n dungulițe, Țup, în aluni,

Iarna e frumoasă foarte, Parcă-i versul dintr-o carte! Un miraj, un basm de seară, Iar când geru-i ca o fiară Îi dă plus de strălucire, E iarnă, nu-i nălucire! Cade neaua furișată, Peste codri-n ton

Doar mireasmă răspândește Zarzărul când se gătește. De la vârf până-n tulpină, E buchet alb de lumină. Stau crenguțele plecate, Șiraguri întortocheate, Cu poveri de floricele, Parfumate și

Șade bătrânelul An Și-și spune:\" Ce fete am! Mlădioase, grațioase, Ca zânele-s de frumoase! Iarna este sclipitoare, Primăvara e o floare! Vara e rază de soare, Toamna este roditoare!\" -Unde

Într-un colț pe-o păturică, Stau opt pui, cloșca mămică, O rață cu bobocei, Guițând, vin trei purcei, Patru curci cam zgribulite, Și cinci gâște năpârlite. Ouătoare, pintenați; Căci pe câine-s

-Faceți loc! Faceți loc! Strigă-un pepene cu foc, Venind prin rostogolire. Legumele-ncep să mire: -Ce-i cu acest rotofei? Mai ușurel! N-auzi? Hei! Am și eu o întrebare: Unde fugi așa de

Cu mâini calde, gălbioare, Soarele împinse norii, N-are foc, jar în cuptoare, Da mi-a alungat fiorii. Râul șopotește-n barbă, Ducând sloiuri spre vărsare, Bolta și-a luat degrabă, Strai

Să ne iertați, dragi migratoare, Că ați venit în țara noastră, Pe-o vreme sură și sihastră; Și ați găsit în cuibușoare, Zăpadă rece, vânt, pustiu, Și-ați plâns...de nu pot să descriu. Să ne

Soluție de...criză * Criza și foamea-l împung, De disperare, săracul, A "tratat" cu un chirurg, Ca să îi scoată...stomacul! * Arma din dotare * Vânezi mistreți, căprioare, Ca braconier,

Ceru-n pijama albastră, S-a trezit și dă ocol Patului, și din fereastră Vede pe pământ, pârjol. De îngrijorat îi scapă Un oftat îndelungat, Și chemă norii cu apă, Și în taină i-a

Astrul înăbușitor, Își târăște un picior, E prea cald și-i moleșit, Vai, și el e copleșit! Urcă lent în miez de cer, Făr* hotar și grănicer, Răsturnând găleți de foc, Balta scade, eu mă

Astăzi, un abecedar Este înghesuit iar. Peste el sunt toate cele: Creioane și acoarele; Carioci, pic și stilou, Cât să mai suporte? Zău! Colțurile îndoite, Filele mototolite, Măzgălit, mereu

Gem pădurile de dor, Când frunzișu-n zarafir, Pleacă-n foșnet, plutitor, Peste sol ca musafir. Și mă-ntreb de ce mă dor Toți ciulinii smulși de vânt, Ierburi, volbure, mohor, Suspinând peste

De pe colnic vin de-a valma, Volbure, susai, scaieți, Brusturi și pelini puieți, Crezi că s-a pornit alarma. Unii și-au pierdut papucii, Săndăluțele de vară, Alții, hainele-și salvară, În

Eu am ca partener un plop căci e statornic Când vântul îl rotește, îl clatină, îl fură De frunze-n toamne reci ce poartă coafură Din ruginiu și galben...și nici nu mi-e datornic. M-am cuibărit

Suflă-n pumnișorii mici În pumnișori de furnici! Þopăiesc și din picioare Căci sunt înghețate tare. Bruma le-a albit de tot! Ar fi vremea, eu socot, Să se-ascundă-n mușuroi, Că e pustiu în

Să nu te grăbești copile Să porți straie de matur, Iată ce-o să-ți spun prin file, Dulce-i traiul imatur! În copilărie-i visul, Și miracolul, uimirea, Doar aici e Paradisul, Fericirea și

Cad steluțele de sus, Pomi-s goi și păsări nu-s, Iar argintul se depune Făcând lumea o minune. Vin de-a valma, se-ntețesc, Se unesc, se răzlețesc Când în joacă, o vântoasă, I-a suflat, de