Poezie
Iubire sacră
Poezie
1 min lectură·
Mediu
Eu am ca partener un plop căci e statornic
Când vântul îl rotește, îl clatină, îl fură
De frunze-n toamne reci ce poartă coafură
Din ruginiu și galben...și nici nu mi-e datornic.
M-am cuibărit alături, lângă tulpina sa,
Să ascultăm prin foșnet cum murmură de dor
Și codrul, și luceferi, și sferele ce mor,
Să-i spun povești cântate din tinerețea mea.
M-ascultă, îmi zâmbește prin fremătări, duios,
Când luna e mânjită de norii plini de sur,
Mă învelește-n noapte cu frunze din obscur,
Și grijuliu îmi pune trei straturi, credincios.
E o iubire sacră, și nimeni între noi
Nu va putea să intre cu râuri de venin,
Și mi-a adus inelul, un cerc dintr-un pelin,
Și m-a cerut de soață prin vers de pițigoi.
L-am refuzat docilă, i-am spus: „Să nu strivești
Prietenia sacră...iubirea e-n povești...”
001.202
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Aurora Luchian
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 136
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 18
- Actualizat