Aurora Luchian

Veselă toamna își pune Frunza brună, arămie, Peste solu-n uscăciune, Și-un vînt plin de infamie. Soarele zâmbește galeș, Vlăguit de-o vară lungă, Pune-o rază pe un jaleș, Restu-n toamnă să-i

Vântul s-a trezit devreme, Cu lungi cute pe obraz, Ce jenant și ce necaz! Că dormi cu nasu-n perne. Și-a masat fața frenetic, Cu apă dintr-o gulie, Făr* papuci și pălărie, Șuierând, țâșni

Lâng-un mărăcin străin, Mă îneacă un suspin. Ba-mi curg lacrimi ca izvorul, Că mă ostoiește dorul, Într-o țară vitregă, Ostilă, potrivnică. Și mă rog de nori, de vânt, Să mă ia de pe

-Îl vreți pe Moș Nicolae, Cu hăinuțele în claie? Cu tabletele în mână, Concentrați? Ei, asta-i bună! Ce-i aici, pe coridoare? Parca-ți fost la vânătoare Cu-ncălțările… Se poate? Doar noroi

Ziua-i cât un zgriburici, E brumat și un arici, Iarba-i aspră, și-n ogor Trage brazdă un tractor. (anmaot) Cine îmi aduce ploaia, Bruma, negura în

Liniște...că acuș vine Moș pribeag și Sfânt. Da cine? Are daruri, și-n ghetuțe Ne pune cu drag, punguțe. Prin nămeții puși în claie, A răzbit Moș Nicolae, Nins, împins de o vântoasă, Și-a

Se tânguie în veștejeală Amurgul, vântul prin păduri, Și sfâșie la nimereală Crenguțe vii și uscături. Se răsucește și aleargă, Și fură așternut de sol, Și toamna-și pune pe o targă Un pui

Pastelată cu fior, Toamna ca un comandor, Îmi trimite muzele, Când pictează frunzele, Rărind poala codrului, Storcând ochii norului, Slobozind vânt jucăuș, Din adâncuri, din culcuș. Pe

Șopotește glasul toamnei, Prin via îmbelșugată, Vântul prinde trena doamnei, Și obraznic, vâââj! o saltă. Trece câmpul în rugină, Călcând buruieni muiate, Necăjită-i o sulfină, Că-și pierdu

-Ce ai toamnă, prin panere? -Struguri, piersici, mere, pere. -Dar alăturia de tine? -Legume cu vitamine. -În cămară, prin borcane? -Gem, zacuscă și tocane. -Și-n hambar? Că-i burdușit! -Grâne

Vifor aspru, temerar, Bântuie-n codru, hoinar, Îngrozind animăluțe, Și păsări în cuib, desculțe. Sub un strat de nea pufos, Iepurașul e voios, Că-n culcușul lui ascuns, Gerul aprig n-a

Doarme-o streșină aplecată Ornată cu țurțuri, roată. Dorm și crengile golașe Și căpițele trufașe. Pacea nopții e deplină! Ușurel, câte-o felină Merge pe gardu-nghețat, Dornică de un

Tu, Măicuță Preacurată, Te rog iar, îngenuncheată, Să mă ocrotești mereu De tot ce-i nedrept și rău! Și te rog, Măicuță Sfântă, Când ceva mi se întâmplă, Ajută-mă, ori ce-ar fi! Căci cu

Zburdă-n păduricea lui, Iepurașul cu cinci pui, Veseli și netulburați, Alături de alți confrați. Pe sub tufe relaxat, Șade ca un împărat, Bursucelu-n dungulițe, Țup, în aluni,

Iarna e frumoasă foarte, Parcă-i versul dintr-o carte! Un miraj, un basm de seară, Iar când geru-i ca o fiară Îi dă plus de strălucire, E iarnă, nu-i nălucire! Cade neaua furișată, Peste codri-n ton

Doar mireasmă răspândește Zarzărul când se gătește. De la vârf până-n tulpină, E buchet alb de lumină. Stau crenguțele plecate, Șiraguri întortocheate, Cu poveri de floricele, Parfumate și

Șade bătrânelul An Și-și spune:\" Ce fete am! Mlădioase, grațioase, Ca zânele-s de frumoase! Iarna este sclipitoare, Primăvara e o floare! Vara e rază de soare, Toamna este roditoare!\" -Unde

Într-un colț pe-o păturică, Stau opt pui, cloșca mămică, O rață cu bobocei, Guițând, vin trei purcei, Patru curci cam zgribulite, Și cinci gâște năpârlite. Ouătoare, pintenați; Căci pe câine-s

-Faceți loc! Faceți loc! Strigă-un pepene cu foc, Venind prin rostogolire. Legumele-ncep să mire: -Ce-i cu acest rotofei? Mai ușurel! N-auzi? Hei! Am și eu o întrebare: Unde fugi așa de

Cu mâini calde, gălbioare, Soarele împinse norii, N-are foc, jar în cuptoare, Da mi-a alungat fiorii. Râul șopotește-n barbă, Ducând sloiuri spre vărsare, Bolta și-a luat degrabă, Strai

Să ne iertați, dragi migratoare, Că ați venit în țara noastră, Pe-o vreme sură și sihastră; Și ați găsit în cuibușoare, Zăpadă rece, vânt, pustiu, Și-ați plâns...de nu pot să descriu. Să ne