Aurora Luchian

S-au trezit din somnul lin, Și cu dor de cânt în cor, Rândunele un sobor, Triluiesc de mă înclin. Vesel, sturzul a raspuns Din stejarul ramuros, Cu un fes pătat și ros, Apoi iute s-a

Ninge și-i așa frumos, Totu-i alb și luminos! Având pui, pisica noastră, S-a adăpostit în casă. Pisicuțul Mieunică, A văzut pe geam cum pică, Bucăți de unt și lăptic, Ar dori și el un

Mici, plăpânzi, cu aripioare, Bulgărași gălbui de soare, Au crăpat coaja la ou, Piu! Piu! Piu! ca-ntr-un ecou. -Cot! Cot! Cot! mama-i adună. Ei mai fug, îi readună, Numărând de zeci de

A cântat uzându-și struna, Prin grădini, câmpii, ogoare. Ploaia îl goni, și bruma L-a pudrat cu-nfiorare. Greierașu-i supărat, Și fugi de teamă-n strat. Oftează cu nostalgie, Când își așeză

Într-un coș ornat frumos, Un ou verde, inimos, Zbiară parcă e la bâlci, Doamne, o să facă gâlci!... - Mă, da unde v-ați scăldat? Ou în mov? Un ou fardat? Ha! ha! ha! ce purceluși! Ba purtați

Mi-aș jertfi mii de poeme, le-aș dona cu gentilețe Unor cerșetori de stradă, printre forfota din piețe, Doar să gust zburdălnicia anilor ce au trecut, Să mai prind macii de mână într-un dans

Ce-nvață azi un școlar? Doar \"povara de măgar!\" C-or căra sărmanii-n spate, Datoriile lăsate! Aurora Luchian Vaslui

Când sunt veselă, când tristă într-o toamnă ce abundă, Ce își pierde ziua lungă, dintr-un veac, într-o secundă, Și își irosește frunza creionată în rugini, Când un vânt cu zgomot smulge mărăcini

-Aș dori un oușor! -Cotcodac! strigă în cor, Cinci puicuțe din ogradă. Vino și le ia degrabă! -Cine-mi dă niște lăptic Pentru prins? Cum să explic?... Am nevoie de smântână Ca să fac o

-De ce tot oftezi bunică Și mergi ca un melc de greu: Pentru că ești bătrânică, Ori toiagul este greu? -Sunt bătrână, draga mea Însă nu asta mă \"doare\". Aș dori dacă-aș putea, Să trăiesc

Un amurg, ca o maramă, Se depune peste sat, Un copil, pe braț de mamă, Adormise alinat. Ține într-o mână mică, Un bănuț și crede el, C-o să-și cumpere pisică Sau un hamster mititel. E

Toamnă te adun de jos, Îți șterg lacrima duios, Șiruri lungi de castaniu, Galbene și-n ruginiu, Și cert vântul supărată, Că-mi goli pădurea toată. Printre neguri și pustiu, Te adun din

-Greieraș, lasă chitara Că nu e veșnică vara! Nu vezi frunza-ngălbenită Cum tremură și-apoi pică? -Panicoasă mai ești dragă Este vreme de zăbavă! Toamna va fi lungă tare Mai am timp pentru-o

Hăt! departe, spre hotare, Strănutând de alergie, Se foiește, n-are stare, Toamna-n rod și pribegie. ”Hapciu!” într-un tir frenetic, Și cu mâna-și ține nasul, Rușinată că nu-i etic, Tot

Dac-aș fi un ram cu frunze și-ar cânta toamna în mine, Nu m-aș scutura de toate, le-aș lăsa când iarna vine Cu zăpada viscolită, să îmi țină de urât, Ca să uit că-s singurică, eu c-un suflet

Cu un soi de pălărie Fără bor și unsuroasă, Ieși dintr-o bălărie, O dihanie hidoasă. Așa pare Boschetarul La distanță de un metru, Încărcat precum măgarul, Cu boccele vechi din

Să-ți împrumut din nopți...ce-am stat ca un soldat Dormind trei, patru ore pe-o margine de pat. Cu încordări prelungi,veghind, - făr* a căsca – Așa că gură-largă, nu mă mai judeca! Să-ți dau cu

S-a dus cucul călător. Rândunica ciripește, Patru pui își instruiește Într-un mohorât decor. Am văzut cocori în zări, Se roteau, se ordonau, Pentru drum se antrenau, Și-au plecat în calde

Murmur, cântec și căldură Într-o vară ce se duce Pe un deal să se usuce, Că a prins-o-n lan, o bură. Un zefir prin pleata-i udă, S-a foit și-n zbenguială O suflă cu chibzuială, Și o zvântă

Cu năsucul în batistă, Căci hapciu! făcu spontan, O lăcustă baletistă, A zvâcnit pe un bostan. Tremură și e fierbinte, Are febră, a răcit, Că n-a vrut să ia aminte, Când vara