Aurora Luchian

Toți avem căsuțe! Orice ființă în lume, Are un locșor anume, Construit din trudă grea, Să spună: "Căsuța mea!" Aici liniștea-i deplină, Curat, și cald, și lumină. Iar când vine

Ninge lin, cu bucurie, Peste toamna plumburie, Peste dealul ghemuit, Și pe codrul ruginit. Ninge...ca o vrajă albă, De și-a pus câmpia salbă, Cu sclipici și fulgi pufoși, Dantelați și

În veșmânt de tricolor, Mândră-i țara, fraților! Hai, veniți, întru unire, Să uităm poveri, mâhnire, Și să încropim o horă Mare...frate lângă soră. Să vă puneți strai faimos, Că nu-i altul

De sub deal un ochi de soare, Se deschide în oranj, Și cu: ”Scuze de deranj...” Se înalță-n lungi picioare. Zarzărul gătit în floare, Varsă zărilor parfum, Vântul plictisit în drum N-are

Cine nu se spală Și e murdărel, E strigat pe-afară: -Domnule Purcel! Cine e \"pictat\" Tot pe botișor, -Domnule Pătat! E strigat de zor. Cine-i măzgălit De pix ori cerneală, E strigat

N-am văzut mai mare sfadă Ca la buni în ogradă! Azorel latră în stradă. Iar găinile-s grămadă, În jurul lui Cotcodac, Cică ar fi avocat. Vin și rațe legănate, Mac! Mac! Mac! că-s

Gata e vacanța mare, La școală e sărbătoare! Clopoțelu-n vervă sună, Și elevii se adună. Au venit cu îndrăzneală. Mititeii cu sfială, Curioși, cu multe vise, Și emoții necuprinse. Hai,

Biciul ploii furibunde mă lovește fără milă, Peste trup se scurge apa, tălpile frământă lutul, Pământeană temporală o primesc pașnic, docilă, Iar din cap până-n picioare parcă mă botează

Ciripel e-un vrăbioi, Cenușiu, vesel, vioi, Și desculț și certăreț, Cântăreț și săltăreț. Cip-cirip! pe ramul gol, Apoi zboară rotocol, Se așează, iar și iar, Se ceartă imaginar... Un

E candidă vara asta, ca un prunc când gângurește, Și-mi întinde mâna caldă să mă salte, zăbovește... Am alunecat împinsă, printre asprele ogoare, Și mă mângâie pe creștet, parcă-ntreabă ce mă

Ce-nghesuială mare la porțile din Rai, Când suflete în chinuri s-au dus fără alai! E colaps printre lacrimi, nici lumânări nu sunt, E criză-n rugăciune, e gol lăcașul sfânt. Avem mâhniri

S-au trezit din somnul lin, Și cu dor de cânt în cor, Rândunele un sobor, Triluiesc de mă înclin. Vesel, sturzul a raspuns Din stejarul ramuros, Cu un fes pătat și ros, Apoi iute s-a

Ninge și-i așa frumos, Totu-i alb și luminos! Având pui, pisica noastră, S-a adăpostit în casă. Pisicuțul Mieunică, A văzut pe geam cum pică, Bucăți de unt și lăptic, Ar dori și el un

Mici, plăpânzi, cu aripioare, Bulgărași gălbui de soare, Au crăpat coaja la ou, Piu! Piu! Piu! ca-ntr-un ecou. -Cot! Cot! Cot! mama-i adună. Ei mai fug, îi readună, Numărând de zeci de

A cântat uzându-și struna, Prin grădini, câmpii, ogoare. Ploaia îl goni, și bruma L-a pudrat cu-nfiorare. Greierașu-i supărat, Și fugi de teamă-n strat. Oftează cu nostalgie, Când își așeză

Într-un coș ornat frumos, Un ou verde, inimos, Zbiară parcă e la bâlci, Doamne, o să facă gâlci!... - Mă, da unde v-ați scăldat? Ou în mov? Un ou fardat? Ha! ha! ha! ce purceluși! Ba purtați

Mi-aș jertfi mii de poeme, le-aș dona cu gentilețe Unor cerșetori de stradă, printre forfota din piețe, Doar să gust zburdălnicia anilor ce au trecut, Să mai prind macii de mână într-un dans

Ce-nvață azi un școlar? Doar \"povara de măgar!\" C-or căra sărmanii-n spate, Datoriile lăsate! Aurora Luchian Vaslui

Când sunt veselă, când tristă într-o toamnă ce abundă, Ce își pierde ziua lungă, dintr-un veac, într-o secundă, Și își irosește frunza creionată în rugini, Când un vânt cu zgomot smulge mărăcini

-Aș dori un oușor! -Cotcodac! strigă în cor, Cinci puicuțe din ogradă. Vino și le ia degrabă! -Cine-mi dă niște lăptic Pentru prins? Cum să explic?... Am nevoie de smântână Ca să fac o