Poezie
Parcă mă botează Prutul
Poezie
1 min lectură·
Mediu
Biciul ploii furibunde mă lovește fără milă,
Peste trup se scurge apa, tălpile frământă lutul,
Pământeană temporală o primesc pașnic, docilă,
Iar din cap până-n picioare parcă mă botează Prutul.
Ieri, au înflorit salcâmii deși-i toamnă-n calendare,
Mai primesc o sevă nouă, ștergând frunza de paloare,
Vezi, zvâcnește încă viața printre gâze-n suspendare,
Doar că-n nopți întunecate frigul mușcă, luciul moare.
Gravi și mișcători în vânturi, ce rostogolesc rugină,
Codrii pregătesc în foșnet păturile migratoare,
Ce din petece brodate, se aștern lângă tulpină,
Și de-atâta frumusețe voi uita ce dor mă doare…
Ca să mă desprind de culpă, merg la râu să-mi spăl din lut,
M-au clătit toți afluenții, m-am rebotezat în Prut.
00980
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Aurora Luchian
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 113
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat