Aurel Sibiceanu

Ce atâta mare tam-tam ?
Homofagul e vegetarian.
Papă doar mărul lui Adam !

Să le iertăm,de-or fi greșite,
pe bietele, arzoaicele muieri,
că ne-au făcut sarailii, clătite,
și ne vor mai face: pomeni,
colive și multe alte rânduieli !

Podoabe d-astea are și bărbatul!
Bietu\', nu poate intra pe ușă
fără să-i rupă și canatul !

Mulțam de trecere și aprecieri. Așa cum îi spuneam și Domanei Angela, cartea-i începută, se apropie de jumătate, nu mai pot da înapoi. Dialogul hâtru, pe care l-ați subliniat, este întocmai, acelea au fost cuvintele \"împricinaților\". Se întâmplă sau nu, dar am o bună ținere de minte; ajunge să-mi amintesc doar unu-două elemente că apoi refac totul. Cred că mi se \"trage\" de la școala generală, unde eram foarte atent la predarea materiei, memoram logic temele, acasă nerămânându-mi decât facerea temelor scrise și un imens timp pentru...lectură extrașcolară.

De câteva ori, Tatăl meu, exasperat că nu mă vede cu manualele școlare în mâini, mi-a verificat cunoștințele. De fiecare dată a rămas surprins că știu materiile la virgulă și conchidea:

\"Avem de-a face cu un al doilea Napoleon, drept pentru care trebuie să ne comportăm cu el ca atare!\"

Ce n-aș da să-l mai am pe Tata, ori măcar să-i mai aud vocea... Îmi doresc să-l visez măcar... Dar, la anii ăștia nu știu cum se face,visele s-au rărit, dacă mai am două-trei pe an... Poate că și din lipsa viselor de noapte a sporit și memoria... Ori o fi de la lecturilor din filosoful german Alzheimer !!!
Doamne feri !

Abia la Așezământul Cultural 133 tărășenia devine interesantă ! Evident că cele 24 virgine nu-ți veneau bine, o așteptai pe a-25-a, încheietoarea de pluton, diamantul coroanei! Deh, ce e mai bun niciodată nu e de față ! La Casa Montechioru ai fost tu sau Eugen, ori amândoi? Ești sigur că virginele erau toate fete mari? Nu cumva vreo câteva veneau de la Bakiu e acasă?

Zice-se că Vernescu și Monteoru au devenit amintire... Ehei, bătrâne, eu am prins vremurile bune ! Era acolo ca în manualul de română ! Te întâlneai cu Nichita la vespasiană și deveneai celebru ! Te privea Jebeleanu și erai ghilotinat, umblai fără cap și pajură ! Marin Preda venea rar, idem Eugen Barbu. Din când în când mai trecea Vadim, care o fura repede și pleca cu un ochi mai mare.

Eheiii, când apărea Blandiana... Privirile noastre, ale ăstora mai tineri, deveneau roiuri de albine care o înțepau peste tot...

Într-o zi o să-ți povestesc, dar să vii cu reportofonul și Burbon !

Îndemnul Dumneavoastră de a scrie o carte este...de prisos; deja am publicat peste 24 de episoade în revista Argeș ! Mai urmează, nu-s nici la jumătate; în carte episoadele sunt mai ample,nu limitate de numărul lunar de semne, pentru care îmi pune revista,spațiu la dispoziție. Și cartea va avea un incovenient - lipsa banilor pentru editare. Dar, Pronia va face minuni dacă în economia Ei lucrarea asta are vreun rost ...

Totul este adevărat, pentru că am fost crescut în cultul adevărului și al dreptății; apoi sunt mulți \"eroi\"care trăiesc și pot mărturisi, îmi pot arăta obrazul... Vor fi și contestări ale verității, din partea acelora nemulțumiți de culorile în care i-am zugrăvit!!!

E bună și nemiloșenia confraților; ascute, șlefuiește caracterele adevărate...
Mulțumesc pentru \"opaiț\", îmi va micșora noaptea !
Omagiile mele.

Doamnă Angela - Vă mulțumesc pentru cuvinte și lumină, precum și pentru călătoria împreună pe Cale...
Omagiile mele, Doamnă.


Domnule Silvestru - Spunea Eclesiastul: e timp de plâns, e timp și de alinare.
Prin Fiul avem timpul alinării...
Mă bucur că aceste rânduri vă îndeamnă la cuminecare împreună.
Cu mulțumiri !

Încă nu îmbătrânești, Eugenia !

Vreo câțiva ani vei sta într-un timp...suspendat !

Toate cele bune, ție și celor dragi!

Într-un cenaclu ori într-o comunitate literară cel mai greu este să-ți găsești o identitate, un stil personal și să ți le păstrezi, să nu cazi sub spiritul tutelar al locului. Uneori treaba asta este valabilă și pentru cei care au deja o personalitate de exprimare.

Spun asta pentru că \"vocea ta lirică\" este distinctă, nu plătești obolul menționat mai sus. Livrescul și calofilia sunt două caracteristici ale textelor tale, dar sunt prezente în proporții care dau valoare textului. Calmul și frumusețea melancolică a rostirii frumoase sunt vindecătoare... E paradoxal ce spun, dar melancolia asumată în doze \"homeopatice\" are rol terapeutic.

Îmi plac referințele critice ale lui Emilian, este un tânăr creator excepțional, dublat și cu o reală capacitate de a discerne și de a evalua, dar cred că poemul trebuie lăsat în \"făptura\" pe care o are acum.

Am mai aruncat o privire pe ambele tale pagini de aici și văd cum crește o carte, una chiar de excepție.

Un poem excelent, care merită și trebuie să fie citit; pentru asta vin cu o scânteie...

Doar pe Ion Diviza
nu-l atinse criza !

Ce straniu, Petruț... Peste noapte am avut un vis cu ploieri(deși baștina mea este la o azvârlitură de băț de a ta, noi așa îi spunem prigoriei) și alte ingrediente ale copilăriei...

Așa cum am spus-o și cu alte prilejuri, puterea ta de a evoca locurile natale și copilăria este uluitoare; \"verbul\" tău domol, parcă născut cizelat, cu somptuozități discrete, te pune, adesea, sub aripa unui parnasianism difuz și ocrotitor...

Tot o stranie coincidență este și faptul că, la rându-mi, cam tot așa am luat contact cu timpul, mai întâi orologiul, umbra bățului mai apoi...

Îmi face plăcere să indemn cititori aici, cu o lumină din lumina acestor versuri...
Așteptăm cartea, deși știu că nu se va mântui niciodată însemnarea acelui timp ieșit din timp...

Nu uita de partea bună a acestei mari absențe și profită din plin. Chiar dacă programul este încărcat, eu știu că se poate; nu uita că noi, bărbații, am fost la Troia și putem multe. Începe cu o expediție prin pub-uri; sunt pe acolo niște \"tristeți\" (cu plete) de zile mari!

A, măcar la întoarcere să nu uiți să schimbi apa la broscuțe!

Mi-a plăcut povestioara, dar mai ales mi-a plăcut cum au fost ațâțate comentatoarele ! Ce patetice sunt vis-a-vis de fișa postului lor!!!
Sper să mai vină, până se împlinește măcar o duzină.

Am văzut emisiunea împricinată și pe alocuri am simțit și eu câte ceva din ceea ce v-a nemulțumit pe Dumneavoastră. Dar,imediat m-am repliat, mi-am dat seama că temele discuției sunt abordate fie gnostic, fie agnostic și mai puțin raționalist și nu prea mi s-a mai părut nimic arid; unele exemple ale lui Pleșu aveau chiar forță lămuritoare.

Înainte ca filosofii și oamenii de cultură să reprezinte masele, cred că primele modele reprezentative trebuie să fie dascălii, prin ținuta lor morală și calitatea actului didactic; ei creează infrastructura viitorului receptor.

Vă înțeleg oful din titlu, dar mie acel \"destul\" îmi amintește de \"excomunicările\" și decesele civice, la care mulți au (am) fost supuși într-un regim pe care-l credeam revolut.

\"stau cu durerea la masă.
împărțim o bucată de\" LUMINÃ...

Nu renunța la poem.

Un psalm modern, o obiectivare discretă a divinității,
în cuvinte simple, în topica recognoscibilă - marca Ioan Barb.
La finele poemului simți o putere calmă, ocrotitoare
și umilința ca ofrandă...

La pagina mea vei găsi un text pe care l-am scris \"ațâțat de frumoasa scrisoare a Dumitale. A nu se înțelege că-l disculp pe Premier de harababură...

E bine să veghem, să fim corecți cu unele situații, dar mă întreb la ce bun ? Trăim în niște vremuri dubioase în ceea ce privește puterea și domnia legii, și nu numai. Legea poate fi numită, fără a greși, \"Uite-o - nu e!\"
Mă aștept ca în curând, printr-o hotărâre de guvern, să fie abrogată și Legea a treia, a termodinamicii !

Sunteți un bun povestitor, Nastia...
Bine că v-am descoperit...
Notațiile alternează faptul comun, de jurnal sec, cu observații subtile, cu densitate orientală pe alocuri. Frumuseți discrete, dar semnificative. Voi citi cât mai multe lucrări...

Am început deja, văd că vă mai amintiți de Jean Seberg și de „Bonjur tristesse\".
A fost căsătorită cu Romain Gary, un prozator excepțional... Ambii au avut un destin tragic...
Voi revedea filmul pomenit precum și \"Clair de femme\".

Cu bucuria lecturii, un ex-chimist... aparte !

Mulți se nevoiesc să prindă nimicurile zilei, să le facă vizibile, importante...
Dumneata ai dobândit o practică personală pentru asta, ai stil, știi să găsești, să vezi și să redai frumusețea \"de murano\" din cioburile zilei, cu suflarea sticlarului...

Emilian, îmi face plăcere să pun luminița asta; să fie îndemn la citire pentru aspiranții la Empireu. Au în acest poem un exercițiu de stil...

Ave !

Știu că întregul Complex Brâncuși, de la Tg Jiu, este, ca să zic așa, în portofoliu UNESCO, ca să nu mai vb. de cel al Ministerului Culturii! E greu de înțeles cum de a ajuns în grija municipalității Tg. Jiu un obiectiv de interes mondial ! \"Între anii 1998 și 2000, Coloana Infinită a fost restaurată prin intermediul unei colaborări dintre Guvernul României, Fondul Mondial al Monumentelor, Banca Mondială și alte grupuri românești și internaționale.\" - apud - wikipedia

Cum este posibil ca aceste instituții de grad zero, implicate cu bani grei, să nu fi obținut garanții serioase, din partea custodelui, legate de obligativitatea introduceri capodoperei în marele circuit cultural mondial?

Avatarurile acestea ar trebui să facă obiectul unei documentări minuțioase, urmată de o campanie națională de trezire a edililor, a M.C.C, a Guvernului, etc. Ce zici, Andrei, te prinzi în joc, mai bine zis, declanșezi o acțiune de amploare, legată de comorile puse sub obroc ?

Amintiri despre un timp care nu încape în timp -
timpul copilăriei.
Bine gradate amintirile tale, transmit o emoție aparent cuminte...
Versurile, cele trei din final, vin și dau o notă gravă poemului;
sunt trei bătăi tragice de aripă, care te apropie de poezie,
care anunță o desprindere de notația cu caracter intim...
E un început de spunere, de ieșire din \"atelier\".
Cu încredere.