Aurel Sibiceanu

Distinși colegi, îmi cer iertare pentru întârzierea cu care vă răspund; deh, mai am și zile proaste, amare...

Doamnă Angela - Mulțumesc pentru cuvinte și îndemnul luminos. Subscriu la cele spuse, inclusiv la adevărurile atât de dureroase, privitoare la acei ani și la oamenii lor, parte plecați...

Adrian Suciu - Mi-ar fi plăcut să-mi fii alături în acei ani; într-un fel mi-ai și fost pentru că ai toate datele pentru o gherillă autentică. Legat de memorie ce să spun... Mă mai ajută și norocul meu e că mai sunt documente și supraviețuitori care pot depune mărturie despre veritatea celor scrise de mine; spun asta pentru că aceia care nu au contat nici o secundă în \"epocă\" și-au făcut un țel din a contesta cele scrise de mine. Domnul cu ei !

Miclăuș Silvestru - Grațios ca întodeauna, mă citiți cu atenție și găsiți cuvinte de îmbărbătare, de care chiar am nevoie - uneori coborârea în vreme are riscurile ei și când spun asta mă gândesc la melancolia cea rea, care se face stăpână pe suflet. Vă mulțumesc și mă bucur că v-am prilejuit frumoase aduceri-aminte, din boema Dumneavoastră.

Hanne - Ai avut ghinion, erai profesoară într-un sat argeșean și ai fost mai departe de noi. Ce bine ți-ar fi stat alături de noi, măturând frunzele din curtea Miliției, după ce, evident, ai fi fost prinsă cântând, la 3 noaptea, La Marseillaise, pe străzile Piteștilor ! Perioada ta argeșeană a fost un loc luminat pentru noi - deh, aveam și nemțoaică printre noi, o priveam ca pe o Walkirie...

Ioan Barb - Mulțumiri pentru tot. Lasă, că și voi, acolo, în Ardeal, ați făcut destule drăcii la vremea voastră ! Ca să nu mai vorbesc de lichidele mult mai gradate și convingătoare decât ale noastre...

Gigi, Pietreanule - Mulțam de cuvinte. Privitor la Clopoțel, Cloch, cum îi spuneam noi, aruncândul direct pe Pont Neuf, nici nu-ți imaginezi la câte chindii literare și revolte intelectuale a fost deopotrivă și inițiator, și catalizator. Îi va veni vremea și lui, să-l dau prin cerneală și lumină. Mulțumesc mult pentru că mi l-ai găsit pe Closh, după ce vreme de mai bine de 20 de ani n-am mai auzit nimică de Dânsul...

Petrea - Cu adevărat, istoria se repetă și asta e fine. Spuneai de Cezar Ivănescu... O vreme ședea mult în Pitești, adus de Gheorghe Tomozei... Aveam 17 ani când l-am auzit pe D-l Cezar, pe viu, cum se zice, recitându-și poemele pe un fond muzical de chitară, tot de el mânuită...

Viorel Croitoru - \'Om fi fost noi mari și tari dar timpul, acest tâlhar fără seamăn, o iluzie, în fond, ne-a cam băgat mințile în cap, unora, iar pe alții i-a părăsit cu totul - de mult sunt oale și ulcele. Vă mulțumesc și vă îmbrățișez.

O,Zeus, Afrodita,văd că vă este voia
să ne căsăpim cu tesla
chiar înainte de-a pleca la Troia !

Dacă nevasta-i veche,
supărarea-i mică,
e de-a dreptu\'
floare la ureche !

Cred și eu că se retrag, \"Duhule de câine\",
dacă e joi ! Poem rotund, mi-a făcut o seară bună
și frumoasă; ai dreptate, poemul trebuie să rămână intact.

Salutări !

Petrea se clatină în versul alb, dar merge cu siguranță de caravelă pe apele sonetului, descoperind tărâmuri ambetate și luxuriante. Mai mereu subiectul este trupul - acesta-i rușinat în cuvinte, de parcă nu i-ar hi de-ajunsă flagelarea cu vinul cel de obște și asupra de măsură, vinul care năruie și mintea în \"umbra lui Istrate Dabija-Voievod\"...

Pesemne că inițiații în poezia cu formă fixă vor amenda stângăciile acestui sonet, dacă ele vor fi fiind. Nu pot să nu remarc frumusețea hâtră a acestui sonet, amintitoare de plângerea Eclesiastului, cel care a crezut că scopul vieții este căutarea fericirii personale...
Cred că autorul poate include acest text în cuprinsul unei cărți.

Atras de poezia Bibliei, am citit cu asupra de măsură multă poezie mistică. Personal cred că poezia mistică este corolarul unui poet. Nincu Mircea are peste 290 de texte pe acest site și, pe cât mi-a stat în putință, în demersul meu de a le citi pe toate abia am trecut de jumătate. Am întâlnit multe texte reușite, am întâlnit și multe texte de excepție, care-l pot defini-individualiza pe Mircea Nincu. Când își va alcătui o carte, colegul nostru va trebui să fie extrem de exigent cu sine, va trebui \"să iasă\" din textele proprii și să alcătuiască un sever cuprins. Multe reușite și stângăcii i le-am indicat în cele câteva comentarii puse de mine la creațiile sale, când și când, de peste un an de zile.

Îmi place să aduc cititorii spe acest poem: este limpede, sugestiv, cu frumuseți discrete, în care laicul și misticul \"conviețuiesc\" în măsuri egale și care transmit, paradoxal, o melancolie tonică.

Fiecare strofă este încheiată cu câte un vers de excepție, sugestiv și concluziv aproape.

Acest vers: \"În cățui eram cel mai arzând și fierbinte tăciune\", oximoronic aproape, este în de sine un poem tulburător-mărturisitor...

\"Biserici frumoase\" - avem obiceiul să punem bisericile într-o competiție estetică, așa e, dar, frumusețea bisericii este aproape \"garantată\" de funcția ei, de sacru, chiar și când mâna arhitectului ori a pictorului a fost mai puțin îndemânatecă...
Cred că aici va trebui să umbli, Mircea...

O poezie de notație, imagini aparent disparate
și fără funcții în poem. În realitate,
după o nouă lectură descoperi
un poem străbătut de ceva misterios,
sibilinic, amintitor și de mantre,
de adevărata fucție a poeziei,
pe care o avea la originile ei...

\"pâinea seamănă a scâncet\"

Acest vers poate fi chiar un poem în sine,
tragic pentru că fără să vrei mergi cu gândul
înspre rolul central al pâinii
în obșteasca rugăciune \"Tatăl nostru\"

Îndemn cititorul cu plăcere spre acest text poetic

La mulți ani, Adriana și mulțumiri pentru această ofrandă!
Cu frățietate și prețuire,
Sibi

Pot spune că acest poem al tău este unul dintre acelea frumoase, care s-au scris despre acest fluviu orgolios. Avem aici un fluviu trecând prin documente, oameni și credințe, avem o hidrografie poetică. Rinul este prezent în poemele tale obsesiv, în sensul bun, Rinul este o oglindă curgătoare a oamenilor și a istoriei create de ei, o oglindă a singurătăților lor. Opusă tumultului wagnerian,e drept, muzical, poezia ta despre Rin este calmă, ocrotitoare, ascunde Rinul într-o princiaritate nebarbară și doar adesea mai răzbat undele lui tumultuoase, nibelunge...

O stea din \"aurul rinului\", ademenit de tine cu migală și turnat în formă nouă, lăuntrică...

Hanne - să ai o primăvară frumoasă și să duci la bun sfârșit visele Doamnei. La mulți ani!

Dorian Duma - Ce întâmplare ciudată trecerea și cuvintele Dumneavostră! Mă și tem să vă spun că îl contraziceți chiar pe... Monoran, Dumnezeu să-l țină în lumină. Dacă voi găsi în arhiva mea, destul de bogată în foto.(manuscrise de la prieteni și documente de tot felul) o fotografie din 1992, pe spatele căreia Ion a scris niște cuvinte despre cei din foto.: el, eu, Ion Iuga, Mihai Olos și Ana Blandiana, precum și despre... acest poem, vă voi trimite-o scanată față-spate. Fotografia a fost făcută de un alt mare dispărut, de poetul și caricaturistul Traian Furnea. Dar, gusturile nu se discută și vi le respect. Mulțumesc pentru trecere.

N.b. nu i-am dedicat poemul lui Rilke pentru a ridica valoarea poeziei ori din trufie; nu-mi stă în fire.

Mulțam de trecere și de cuvinte, George. Te-ai potrivit cu părerea lui Laurențiu Ulici; în volumul doi din \"Literatura română contemporană\", primul apărut în 1995, despre mine a început să scrie pornind exact de la această poezie ! Din păcate nu a mai apucat să publice pomenitul volum...

Da, am ocazia frumoasă de a \"proba rezistența\", ai intuit. Acum scriu puțină poezie și, așa cum am mai spus-o, am obiceiul să las să treacă 2-3 ani peste texte, uneori și mai mulți. După intervalul acesta iau hotărârea ce și cum să public. Grație acestei parcimonii am acum două cărți în așteptare. Sper să fie și ultimele cărți de poezie; nu vreau să mă autopastișez ori să scriu doar de dragul de a scrie. Sunt atâția care au multe de spus...
Salutări !

\"și încă nu simt că iubesc această casă\"

Acest vers m-a întors în timp cu 42 de ani, când am plecat din casa de acasă; acasha în sanscrită egal spațiu eteric...
Am reluat de mai multe ori poemul dar nu-mi iese din minte acest vers, mi-a reamintit de provizoratul în care am trăit/trăiesc de atâtea zeci de ani...
Interesant este că nu mai iubesc nici casa de acasă...

Dar, ca unul care bat la ușa vârstei a treia, am găsit în acest poem și ceva care cumpănește înstrăinarea de mai sus, ceva consolator; e o frumoasa parafrază la modul kantian de a te purta în lume:

\"cimitirul înstelat deasupra noastră\"

Vă mulțumesc !

Redactorul Liviu Nanu, ori poate nostalgia din el au grăit:

\"felicit pe oricine are prilejul să scoată de la naftalină poezii (și autori) de calitate\"

Acestea fiind spuse, atrag atenția cititorilor asupra acestei proze, bazându-mă pe următoarele considerații:

1. Este scrisă de \"o mână\" sigură, familiarizată cu narațiunea și fișa de personaj, cu gradarea episoadelor, știe să alunge monotonia și alte efecte secundare stânjenitoare, pe care le are proza de mai mare întindere;

2. În \"canavaua\" unei proze de spionaj, a unei ficțiuni, autorul țese, strecoară informații și considerații personale despre cele două lumi, până mai ieri adverse - Occidentul și fostul lagăr comunist, înghițit bucată cu bucată de prima lume. Pentru că viața invizibilă a U.E.,și a altor organisme planetare, nu este accesibilă ochiului profan, proza are accente livrești dar nu le găsesc supărătoare, câtă vreme ele sunt acoperite de măiestria prozatorului.

Mă opresc aici, lăsându-le cititorilor plăcerea de a descoperi o proză care are o miză mult mai mare decât simpla deconectare.

\"Să trăiești cât ține un cântec!\" Au e puțin?!
E un vers al Beatles-ilor? Ar trebui să știu,
n-am nici o scuză.

Oricum, sunt bucuros
că am văzut cum s-a născut cântecul tău,
cum s-a cristalizat mai întâi încrederea ta în el,
astfel venind mai aproape de cititor ...

Să-l însoțim cu o luminiță

Aste două versuri le văd eu, Paul, ca paradigmă pentru alt poem, dacă tot ești pus pe altceva...

\"acolo câteodată îmi doresc un loc însorit lângă o bancă vopsită demult
să îmi iei fața în palme să mă atingi pe haine să îmi înțelegi oboseala\"

Părerea mea...

Zice Nea Nelu Gârda:

\"Credeam că deja sunteți sfânt
Si iată, dar, din ce pricină:
Cand vă citește, pe cuvânt,
\"Enoriașul\" se inchină!\"

Mai sunt și alte motive de închinat!

Nea Ioane, buna lume, e drept,
când mă vede abătut,
mai încropește cruci pe piept.
Câte un amic îmi spune: \"Of,of,
iar te-ai încălțat, bădie,
cu o gheată și-un... pantof

Mă uit așa,lung, în zare,
poftind ceva canonizare.
De trei ani nu mai beu,
pot fi canonizat și eu?!

Pe la ora 4 eliminam grupajul 4, la sugestia lui Leo...
Parcă nu \"mai mergea\" tecstul - sic!- și nu puteam să-mi explic în cuvinte de ce...
Am revenit și am găsit explicația dată chiar de autor.
Bună dimineața, Paul, mulțumesc!

Cred că textul poate susține un chitarist bun

Mă mai gândesc la cele spuse de Dumneata, Nicule. Vreau să-l identific pe \"tartor\". Poate voi avea curaj să scriu, cine știe... Ãștia de pe stil nou fac mai mult rău decât securitatea ultimilor ani. Mi-au demonstrat-o cu asupra de măsură. Știu ce vorbesc. Voi scrie o personală și despre astea, e dreptul meu...

Aurel al Popii

Dragă prietene, aș fi preferat să ne \"vedem\" pe marginea unui altfel de text, cu altă temă... Îți voi răspunde mai amplu într-o \"personală\", zilele astea; va fi ceva, să zicem, despre etica și sociologia literară, culturală, în ton cu penultima ta frază...

Mulțumesc pt. trecere, salutare