Poezie
Oraș natal
1 min lectură·
Mediu
M-am visat în orașul natal.
Cel mai mare oraș ce îl pot duce cu mine!
Era plin de biserici, multe biserici.
În cățui eram cel mai arzând și fierbinte tăciune.
Mirosea a tămâie de crin.
Cel mai curat parfum ce îl pot imagina!
Străzile erau pavate cu piatră.
Eram mult mai tânăr decât vârsta mă arăta.
Mă plimbam la vecernie.
Era cel mai liniștit timp ce îl frecventam!
Lumânări negre de ceară ardeau
Și îmbătrâneam în slujba serii ce o ascultam.
023331
0

Îmi place să aduc cititorii spe acest poem: este limpede, sugestiv, cu frumuseți discrete, în care laicul și misticul \"conviețuiesc\" în măsuri egale și care transmit, paradoxal, o melancolie tonică.
Fiecare strofă este încheiată cu câte un vers de excepție, sugestiv și concluziv aproape.
Acest vers: \"În cățui eram cel mai arzând și fierbinte tăciune\", oximoronic aproape, este în de sine un poem tulburător-mărturisitor...
\"Biserici frumoase\" - avem obiceiul să punem bisericile într-o competiție estetică, așa e, dar, frumusețea bisericii este aproape \"garantată\" de funcția ei, de sacru, chiar și când mâna arhitectului ori a pictorului a fost mai puțin îndemânatecă...
Cred că aici va trebui să umbli, Mircea...