Aurel Sibiceanu

Mai întâi mulțumiri pentru trecerea pe la mine.
Ce să-ți spun vis-a-vis de sentimentul de dedublare,
mai ales de acela provocat bahic și trăit în acest spațiu?

Este o modalitate prin care mulți literați și artiști
au vrut \"să stoarcă\" psihicul, subconștientul...
Rezultatele au fost când bune, când proaste...
Eu prefer stările de grație neprovocate...

Văd că te desfășori excelent și în versul liber...
Poemul de față, precum și alte poeme, mă
încredințează că ești un poet adevărat,
care știe să gestioneze atât ideea
cât și discursul poetic...

Cu prietenie

Cei tineri și foarte tineri, și dornici de a se \"apropia\" și de omul Noica, de vremurile în care Marele Păltinișean a vrut să impună tinerilor un program de viață și de gândire, au acum prilejul să o facă, parcurgând aceste consistente mărturisiri ale Domnului Petre Anghel. Mulțumesc, Domnule profesor!

Ne cunoaștem de peste 25 de ani, ți s-a părut vreodată că am scris pentru a obține dinstincții, glorie, bani? S-a înghesuit vreodată cineva să-mi răsplătească în vreun fel munca? NU, și nu am tras pe nimeni de mânecă să-mi facă favoruri, nu am cultivat mărimile vremii sau obștei scriitoricești pentru obține premii. Doar în 1983 mi s-a acordat Marele Premiu al Cenaclului Academiei dar l-am refuzat din motive politice. În 2008 am primit premiul revistei Argeș dar tu știi bine că acest premiu a fost o soluție de a acoperi o mizerie făcută de colegii noștri de filială.

Spui că după 20,te citez:\"e greu să fii punctual evenimentului...\" Pentru mine nu este greu; am o memorie bunicică, am un jurnal din acele vremuri, despre care vorbesc, am paginile din dosar, rapoartele celor de la filaj, stenogramele convorbirilor ascultate și înregistrate, mărturiile turnătorilor; toate astea mă ajută să recompun exact epoca. Dacă tinerii au sau nu timp, chef,să citească toate astea e numai și numai problema lor; mă refer doar la cei care au discernământ. Prin mărturiile de față eu doar închei un lanț \"trofic\": Opozant- Poliție Politică - Memorii.

Este numele real, Cusino este pseudonim dar îl folosesc rar.

Da, un poem curat, veritabil,
despre păcat și mântuire,
și multe altele...

Sunt curios cum ar fi Maria Magdalena
într-un roman scris de Dumneavoastră;
vă știu un prozator vânos,
care va conta în Literatura Română,
indiferent de opiniile unora sau altora...

Cu stimă

Nume amintitoare de voievozi,
de monahi și de omul simplu...

Încercați o apropiere simplă,
curată, de sentimentul de patriotism...

Am umblat prin cronici, la viața mea...
Știți la fel de bine ca și mine
că pe tronurile celor două țări
a curs tot atâta sânge cât
a curs în dramele lui Shakespeare...
Un Shakespeare nu am avut, din păcate.

Omul de rând era anomizat, era doar o suflare
în biserică, care nici vorbele preotului
nu le-a înțeles până la Matei Basarabă...

Știți prea bine ce vreau să spun...
Mă bucur să vă întâlnesc aici...

Norma:
ai înțeles greșit inexistența securiștilor, despre care se face vorbire în motto-ul luat dintr-o poezie-pamflet, a lui Adrian Alui Gheorghe. Au existat cu prisosință și mai toți au fost niște executanți ticăloși ai ordinelor primite de la Partidul Unic- P.C.R. Dacă au mai fost și cazuri de oameni adevărați printre ei, acestea au fost puține; despre unul dintre aceștia am făcut și eu vorbire.

Vrei să transferi vina spre informatori; ei bine, cei mai mulți dintre ei au devenit informatori fiind șantajați pentru o greșeală, mai mică sau mai mare. Alții au turnat pentru bani și unii pentru a se răzbuna pe un dușman, rudă, coleg de serviciu, pentru a accede profesional unde nu puteau prin pregătirea personală. Securiștii nu numai că racolau informatori dar aveau și normă, erau premiați cu bani grei pentru mărimea rețelei pe care o realizau.

Dacă ai citi fie și numai cele 575 de pagini ale dosarului pe care mi l-au întocmit mie ți-ai da seama că nu cunoști fenomenul numit Securitate, amploarea lui, efectele lui, etc. Eu am studiat, pentru a înțelege în ce lume am trăit, mii de pagini și pot spune, fără a greși, că lumea românească schimonosită, cea de azi, în care trăim, este produsul acelor securiști care au acționat și acționează prin informatori și chiar prin copii și nepoți. România Economică au băgat-o în buzunar, pardon, în bănci străine. Ceea ce ni se întâmplă azi, curba de sacrificiu pe care trebuie să o facem, pentru a nu ne anomiza ca țară, este efectul \"grijii lor părintești\" față de români și de România.

Mai nou s-a dat și Legea Lustrației, cea care trebuia impusă României de Lumea Civilizată, Europa, Maica noastră mai mult vitregă, imediat după 1990. Inutila lege, votată zilele trecute, nu face decât să le ofere, securiștilor și activiștilor P.C.R., cinci ani de vacanță, atâta de necesară după două decenii de jaf.

Curat patriotism, dragă Norma!

Nu știu ce experiență ai avut tu cu securitatea dar văd că ți-a ținut loc de părinți. Vei fi dat peste niște securiști miloși; în acest caz e frumos și e creștinește să le porți respect și recunoștință.

Eu nu am motive să-i iubesc. De urât nici atâta ! Am fost educat să nu am resentimente, să mă rog pentru îndreptarea păcătosului; ura schimonosește sufletul, te împiedică să accezi la adevăratele valori ale umanității.

Ludic și frumos poem.
Avem: Wilma, alt Fred
și pe... Freud, care închide fermoarul!

Anyoka, bine așa, s-a rezolvat?

Poem genuin, un lac al schimbărilor;
luciul lui: oglinda lui 1 !

L.I.M. - oglinda în care se vede poetul.

Cu drag

Viermii, iată, cam vorbesc
despre restul pământesc!
Doamne, îmi ies din minți,
înseamnă că albina are dinți!

Paradoxal, poemul acesta,
ca mai toate poemele tale,
deși grăiește despre un învins,
te recomandă a fi
un câștigător,
un om liber și dăruit...


L-am citit cu plăcere și, de ce să mint,
și cu ceva obidă și mai apoi revoltă...
Mă recunosc în el, deci în tine, mă revolt...
Geaba! Totul a ieșit pe dos...
Nu credeam că recompunerea omului,
sau restaurarea lui, cum ar zice Nea Petrache,
după ce a trecut prin evul dogmatic și \"aprins\",
este așa de anevoioasă...

Așa că, frate întru Logos, înapoi,
în libertatea lăuntrică!

\"De „X” eu nu vorbesc urât
Dar nici nu pot să-l agreez:
Atâta-i de acid, încât,
Citindu-i cartea...lăcrimez !\"
N.B.

De Nae să vorbim frumos,
să-l avem în grații belle,
că de nu e iute la condei,spumos,
și ne face din copaci - surcele...

Mircea: Mulțumesc, marele merit
în formarea mea îl au scrierile sacre,
ele m-au ajutat să înțeleg această minune
care este Cuvântul...



Doru: Mulțumesc pentru trecere...
Și tu ai niște ani și știi că
plecați fiind de acasă
nu prea mai reușim să-l recuperăm pe Acasă...
și uite așa totul este o nostalgie cînd lină,
când sfâșietoare...
Cu prietenie, amândurora numai bine,
Sibi

Ai uitat de vipera de soacră-sa!

Când ți se-apleacă, așa, mereu,
Ascultă-aici, nea Sibi, deci:
Chiar de te iartă Dumnezeu,
Vecina nu te iartă-n veci.
F.R.

Ba, le pun din pensie în plic
iar la soroc
mă vor urma și plânge...
Chiar vor leșina pe dric!

Vecia mea de palier
Când m-a văzut așa, lejer,
Cred că atâta s-a mirat
Că, în final, m-a deocheat
(FR)


Nu l-a deocheat biata vecină.
E bărbat, firește,zmeu!
Poate are-n ochi... atropină
ori a fost iertat de Dumnezeu...

Un text desăvârșit, pe tema predilectă
a Bătrânuluitrăgător - Erotica Magna !
Proprietarii de stele, uneori prea generoși,
au toate motivele să umble la cutiuța cu stele
și să procopsească acest poem ca un studiu de caz
despre sublimarea carnalului...


\"cînd facem dragoste oamenii se ascund în pămînt
ies mai tineri și pleacă
cînd facem dragoste e-o durere atît de frumoasă
încît aș dezgropa cadavre
să le dau inima\"

Iată cinci versuri care l-ar umple de bucurie
și pe Apostolul Pavel, pe care le-aș adauga
pe furiș Cântării Cântărilor...

Mulțumesc,
Sibi

VÃD că\"Pușcăriașul\" e răsplătit!

Căd că\"Pușcăriașul\" e răsplătit!
Și cititorul este înavuțit
cu un poem superb,o marcă...
Mai că e frumos să fii
un bărbat oarecare !

Femeia... tot cu șarpele!

Așa era când trăia...
Mă certa pentru că trăiam periculos,
înhămat la un vis, la nesomn...
...că duceam o luptă surdă pentru libertate,
că nu-mi ajungea libertatea lăuntrică...

Sunt șapte ani de când Tata nu mai este...
Libertatea e un rictus...

Mulțumesc pentru mângâierea din cuvintele tale...