Sari la conținutul principal
Poezie.ro
@aurel-sibiceanuAS
Aurel Sibiceanu
@aurel-sibiceanu
Poezie

Despina

1 min lectură·
Mediu
Seară era și-n flautul meu
doar vântul punea o cântare,
umplea golul ferestrei dinapoia căreia
stăteam nevăzut. Despre munte gândeam
că-i o piatră urcată la cer de leneșa
mea răsuflare, când, deodată, mi-ai bătut
în ușă cu zmeura tristelor tale inele.
Surâdeai și pe făptura mea străjuită
de semne păgâne urme de bici apăreau,
urme de bici grabnic schimbându-se-n
cărări pentru stele. Era liniște!
Doar gleznele tale se auzeau venind încet,
ca o răsuflare de bour în steme.
Ai început să cuvânți despre imaginare făpturi
uitate de tine în vântul care prin lume te poartă
cum prin stranii povești. Ai cuvântat până ce
nu ți se mai auzea decât suflarea în care
am deslușit o constelație de gheare albastre.
…și parcă plecasei, și parcă-ți vedeam urmele
aurind spinii pentru care o tâmplă se ridică
din tărâmul cenușii...
Labirintul e singura cale
adevărată spre tine, mi-am zis, poposind
cu tâmplele între pumni cum între
pietre încălzite de șerpi...
054276
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
157
Citire
1 min
Versuri
25
Actualizat

Cum sa citezi

Aurel Sibiceanu. “Despina.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/aurel-sibiceanu/poezie/13930943/despina

Comentarii (5)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@stefan-petreaȘP
Ștefan Petrea✓

Curgere lina, melodioasa a versului,
cumva altfel decat ne-ai obisnuit,
cu o patima subtila.

ps. multumesc ca (din nou) mi-ai luat apararea.
0
@alexandru-ghetieAG
Alexandru Gheție
e clar... nu fac niciodată comentarii înălțătoare pentru creator, dar aici nu mai ține :). E pur și simplu superbă această odă femeii/poveștii/drumului către ea, calea către cunoaștere, reverie, înălțare. imagini precum ”Seară era și-n flautul meu/doar vântul punea o cântare” muntele - ”o piatră urcată la cer de leneșa/mea răsuflare”; gleznele tale venind - ”o răsuflare de bour în steme”; …și parcă plecasei, și parcă-ți vedeam urmele/aurind spinii pentru care o tâmplă se ridică/ din tărâmul cenușii...”; și finalul, acel ”poposind cu tâmplele între pumni” - nu au cu să plece neobservate din răsuflarea asta de cititori, din tăvălugul ăsta de inimi... Bun!
0
@iarina-copuzaru-0031203IC
iarina copuzaru
Nu e prima oară cînd citesc poemul și simt strînsoarea plăcută în ghearele lui albastre. Aud cum acel cîntec alunecă între imaginar și real – îmi amintesc aici de drumul menționat de Heidegger, acela care pune în cumpănă, mai ales datorită labirintului din ultima strofă.
0
@anni-lorei-mainkaAM
Anni- Lorei Mainka
incet dar sigur imi amintesc de lecturile de acum 30 si de ani
si aici in aceasta poema regasesc rabdarea clasica si tinuta loiala fata de poezia CURATA, simtita...
si sper sa ne fie bine ca sa invatam de la cei ca tine
si crede-ma nu exista doar un Ghilgamesh, ci multi multi
0
@adriana-lisandru-0026649AL
Distincție acordată
Adriana Lisandru

am gasit aici o superba evocare a cunoasterii prin reflectarea in celalalt, o metanoia in si prin iubire:
\"Seară era și-n flautul meu
doar vântul punea o cântare,
umplea golul ferestrei dinapoia căreia
stăteam nevăzut.[...]
//
Surâdeai și pe făptura mea străjuită
de semne păgâne urme de bici apăreau,
urme de bici grabnic schimbându-se-n
cărări pentru stele.\"

iar prin celalat, al absolvirii intru cunoastere (avem cenusa ca simbol al purificarii si labirintul, semnificant al itinerarului initiatic).
si ce rasfat al metaforei (in adevaratul inteles al cuvantului) e in poemul acesta!
\"mi-ai bătut
în ușă cu zmeura tristelor tale inele.\"
&
\"Doar gleznele tale se auzeau venind încet,
ca o răsuflare de bour în steme.\"
(asta, ca sa citez doar doua pe care nu cred ca le voi uita curand...)

lectura a fost o incantare pentru mine, multumesc autorului.




0