O minunată călătorie

pe care o numesc \"poezie\". Și îmi face deosebită plăcere trecerea pe aici. Mă mir că nu s-a făcut remarcată, o călătorie prin grădina vieții.
La mulți ani!
LIM.

Mulțumesc pentru vizită, LIM.
Mă bucur pentru că ai găsit
ceva merinde sufletești aici.

Un an Nou și bun să ai
și Domnia Ta, și întreaga
suflare omenească.

Te-am descoperit!
O să mai trec prin curtea ta
Uneori în taină
fără să las semn
chiar de mă înfrupt din merinde.

La mulți ani!

Aștept tot ce ai scris aici, într-un volum.
Voi pune volumul sub perna copiilor mei
și apoi am să le recit din el cu voce tare.

dacă nerăbdarea ar fi o virtute, atunci ea ar putea îndema corect un suflet descumpănit să pornească {în grabă}pe drumul cel mai lung;

"prin grădini cu plante încete ca somnul" ,unde doar o adiere solitară îl mai vizitează,{într-un loc asemeni parcă unei insule a morților}poetul urmează se pare un astfel de drum canonic,purificator,după o hartă desenată de petale;și, asemeni oricărui călător ,el își notează amănuntele semnificative :"ajung lângă tufa de mentă...puțin mai departe e mătrăguna ";
încordarea extatică dilată spațiul atât de mult încât un popas lângă iasomia purtând "culoarea castitații" e binevenit ;
preot tânar ,poetul oficiază :rostirea nu poate fi altfel decât solemnă și sentențioasă ,realitatea {oricât de nefastă sau, de searbadă}nu poate fi altfel decât sărbătorească;

mentă, iasomie, mătrăgună ,măr și tei;San Juan de la Cruz iar fi putut spune că sub crinii albi ispitele încetează iar îndrăgostiții sunt în siguranță ;
Ruben Dario a desenat și el in călătoriile sale astfel de hărți care să le fie călauză celor rătăciți prin piețele de flori:acolo trandafirul șoptea secrete piperului ;

însă cel care pentru un alt poet era "voluptatea de a fi somnul nimanui sub atâtea pleoape", lipsește anume din această grădină;

finalul relevă structura creștină a educației poetului :cu simțurile întărâtate la maxim ,el realizează că fascinația absolutului e de fapt fascinația morții
și consimte repede că,fără elevație ,acest absolut nu e decâț o falsă eliberare similară celei dată de droguri ;

așa se "chivernisește" poetul;

din ce în ce mai aerian,simbolul se configurează în cele din urmă printr-un simplu catehism ;
în lipsa neliniștii,prin negarea sentimentului,orice erotism devine până la urmă împotriva firii, hieratic și idealist;
cât de departe suntem de misticismul profund si puternic {dionisiac}al unui astfel de subiect!

în fine :sunt drumuri deja demult străbătute. {pe care totuși, nu poți merge nepregătit},sunt spații memoriale. {unde totuși nu poți pătrunde ca un simplu turist in căutare de impresii personale};

iar poetul știe sa fie călăuza celor care ajung prin astfel de grădini perene ;o temă clasică predată după didactica unei idiosincrazii culturale ;