Aurel Contu

De-o vreme același pictor nebun amestecă verdele clorofilei din grădina mea cu nuanțe închise de metal ruginiu și negru zâmbetele de pe fețele florilor și merilor s-au diluat în lumina de culoarea

de azi îmi decalez noaptea cu o bufniță ziua, intrată la apă, cu o ciocârlie și-un greier încerc să mă păstrez pe aceleași axe ale timpului să trag o linie neagră cu carioca între bine și rău să te

Arestare à la Kafka Doamna Aurora Cernat fusese, probabil, blestemată de vreun iubit, pentru cine știe ce faptă urâtă - nici ea nu le mai ținea minte pe toate! - fiindcă la scurt timp de la cazare

o dată pe lună ștergi praful de pe gânduri apoi le așezi la locul lor în vitrină unele sunt mai prăfuite decât altele dar pentru tine nu contează le înconjuri pe toate cu aceeași dragoste fiecare

nu știu cum și de ce uneori cobor dinăuntru-mi și mă desprind de mine ocolind inima mă simt ca atunci când aveam câțiva anișori și mă duceam pe ascuns la furat struguri sunt un apatrid dincolo de

mi-e greu să traversez deșertul acestei zile de luni acasă cad frunze de liniște din tavan persistă un miros înțepător de naftalină de vase nespălate și tutun tu ești la jobul ăla de rahat de la Casa

nu pot să mă întorc după tine înghețul îmi dilată limba până îmi pierd respirația dacă aș ști unde sunt, mi-aș face o copcă în inimă doi lupi înainte mea rod hămesiți același os de urs

sufletul de copil exultă când ne batem cu bulgări de zăpadă nu mai suntem noi cei în fulgarine negre și cravate la gât se sparg zidurile egoismului dintre noi ca niște spaghete lăsăm certurile în

Sărutul tău mi s-a înfipt în creier ca un cui ruginit simt deja bacteria Clostridium tetani agățată de un neuron infectându-l aroma de fruct exotic a gurii tale încă mă urmărește doctorul mi-a mai

Nu știu dacă Despina mă vede din lumea cealaltă, unde s-a dus de curând, dar eu o revăd în lumea aceasta, atât de anostă, în care încă mai fac umbră pământului și încerc un sentiment de regret. Îmi

mi-am înconjurat casa cu un gard de frică umblau prea multe gânduri suspecte prin curtea mea îndoiala trecuse pe aici cum se crăpase de ziuă să-mi spună că Maria se încurcase cu un necunoscut îi

Nora îmi scrisese pe un colț de hârtie adresa și numărul de telefon pentru situația în care aș simți nevoia s-o vizitez. Bineînțeles, trebuia să se întâmple după ora 19, când ieșea de la serviciu. Nu

azi ies în oraș să fac o plimbare de plăcere după o lungă perioadă de stagnare, care, de fapt, era o stare mascată de depresie. Mă gândesc în timp ce cobor scările să-mi cumpăr ceva de încălțat și o

cu fiecare zi care se rostogolește în noapte nu te mai simt umblându-mi desculță prin inimă nu mai ești tu uzi tot mai rar florile iubirii cu lacrimi uneori uiți să mai vii la fântâna cu găleată de

vântul acela apăruse de nicăieri îmi umpluse ochii cu puf de păpădie și praf cosmic doi grauri imitau dintr-un salcâm o fugă de Bach la virgulă mai încolo ziua se topise în brațele nopții în pași de

e greu să-ți imaginezi Universul acesta în lacrimi în unele locuri verbul a simți se distanțează de auxiliarele băgăcioase a avea sau a fi ochii nu mai au conexiuni la inima și nu există nicio punte

Spaime navighez pe același fluviu învolburat al timpului în bărcuța mea denumită viață valurile mă poartă în toate părțile se prăbușesc peste mine abia mai reușesc să scot apa sărată din

nu ai cum să nu-ți calci pe creștet să nu-ți tai o mână să nu te oprești să stingi flacăra deasupra căreia îți fierbe sângele când graurii nemiloși ucid florile milionele de aripi înveninate fac

mă așez în genunchi lângă izvor și ating cu buzele apa izvorul cu unde zglobii și dragoste ești tu setea mea n-are margini trăiesc doar ca să mă întorc la tine să curgi în inima mea până se

poezia este singura specialitate de carne fără proteină care nu te îngrașă și nu faci gută voucher-ul meu obținut dintr-o revistă literară necumpărată de nimeni acoperea dor jumătate din preț așa că

iubirea e ca Fata Morgana o iluzie într-un nor de nisip n-ai s-o găsești niciodată acasă doar eu aș putea să-ți spun unde s-o cauți când treci cu piciorul linia orizontului, ai ajuns dacă vrei

Lui Nichita Stănescu îi plăceau numerele începând cu unu care era chiar el toate celelalte numere începeau de la doi și se supuneau principiilor matematice de bază adică adunării, scăderii,

beți Coca-Cola dada merge și-un hamburger din carne de câine cu scabie în sânge hârtie igenică pentru WC și gură să te ștergi pateul din ficat canceros e ultimul dada la modă lingeți-vă pe buze la