atingeri magice
sufletul de copil exultă când ne batem cu bulgări de zăpadă nu mai suntem noi cei în fulgarine negre și cravate la gât se sparg zidurile egoismului dintre noi ca niște spaghete lăsăm certurile în
decembrie
iarna aleargă desculță prin mlaștina norilor Cirrus apăsând clapele unui clavir nevăzut își cerne fulgii de nea - cristale albe de apă risipite în miliarde de forme hexagonale pe cer - care plutesc
Dada-uri
beți Coca-Cola dada merge și-un hamburger din carne de câine cu scabie în sânge hârtie igenică pentru WC și gură să te ștergi pateul din ficat canceros e ultimul dada la modă lingeți-vă pe buze la
eu beau ca să-mi acopăr dorul de tine
mi-e greu să traversez deșertul acestei zile de luni acasă cad frunze de liniște din tavan persistă un miros înțepător de naftalină de vase nespălate și tutun tu ești la jobul ăla de rahat de la Casa
vertij
lichiorul Jägermeister îmi amintește de tine simt fluturi dansatori în stomac parcă văd mâna ta cum îmi atinge fruntea și îmi ia fiorul de gheața din spate sigur vii dintr-o țară unde nu ninge
scări de nisip
nu pot să mă întorc după tine înghețul îmi dilată limba până îmi pierd respirația dacă aș ști unde sunt, mi-aș face o copcă în inimă doi lupi înainte mea rod hămesiți același os de urs
Zen
cu fiecare zi care se rostogolește în noapte nu te mai simt umblându-mi desculță prin inimă nu mai ești tu uzi tot mai rar florile iubirii cu lacrimi uneori uiți să mai vii la fântâna cu găleată de
exaltare
treci zilnic prin ochii mei agățată de un zâmbet nu dai bună dimineața nimănui dacă ai zbura ai semăna cu o egretă albă pantofii tăi cu toc ating 125 decibeli cât sunetele păsărilor-clopot stropești
Respirații
iubirea e ca Fata Morgana o iluzie într-un nor de nisip n-ai s-o găsești niciodată acasă doar eu aș putea să-ți spun unde s-o cauți când treci cu piciorul linia orizontului, ai ajuns dacă vrei
Echinocțiu
de azi îmi decalez noaptea cu o bufniță ziua, intrată la apă, cu o ciocârlie și-un greier încerc să mă păstrez pe aceleași axe ale timpului să trag o linie neagră cu carioca între bine și rău să te
Accente
aliniate ca niște stoluri de păsări migratoare pe o spirală ruginită a timpului zilele curg din una în alta ca niște albușuri de ou în uleiul încins de nedezlegat rămâne însă misterul bezelelor de pe
Alter ego
nu știu cum și de ce uneori cobor dinăuntru-mi și mă desprind de mine ocolind inima mă simt ca atunci când aveam câțiva anișori și mă duceam pe ascuns la furat struguri sunt un apatrid dincolo de
Evaluări
de când mă știu bătrânul Octombrie se ține de șotii sunt zile când ia soarele la plimbare sub braț îl dă de-a dura ca pe o minge și joacă fotbal cu el împreună cu vânatul sunt zile când stoarce norii
Alb
mersul tău era ca un fâlfâit de aripi și mă miram că nu erai încă pasăre levitai în jurul meu cu cafeaua și micul dejun sfidând gravitația în vitrină paharele de cristal oftau cuprinse de
Graffiti
mă las în vraja fumului de țigară și a ceaiului fierbinte de mentă prin care se insinuează imaginea ta virtuală trecând parcă printr-o oglindă de sticlă opalescentă două lucruri rămân constante la
Lehamite
în Bastilia mea îmi contabilizez zilele de ani buni printre gratii aerul din celulă e ruginit, cu gust de metal putred puținele obiecte din jur nu-mi mai trezesc nicio emoție trăiesc o stare de
Cruzime
nu ai cum să nu-ți calci pe creștet să nu-ți tai o mână să nu te oprești să stingi flacăra deasupra căreia îți fierbe sângele când graurii nemiloși ucid florile milionele de aripi înveninate fac
Deznădejde
e greu să-ți imaginezi Universul acesta în lacrimi în unele locuri verbul a simți se distanțează de auxiliarele băgăcioase a avea sau a fi ochii nu mai au conexiuni la inima și nu există nicio punte
Uimire
vântul acela apăruse de nicăieri îmi umpluse ochii cu puf de păpădie și praf cosmic doi grauri imitau dintr-un salcâm o fugă de Bach la virgulă mai încolo ziua se topise în brațele nopții în pași de
Configurări
rup zilele una după alta dintr-un jurnal intim cu tot mai puține foi mă tem pentru ziua în care voi ajunge la ultima filă cineva va rămâne pe drumuri nu știu dacă atunci îmi vei împrumuta jurnalul
Atingeri
în casa mea s-a mutat liniștea nu știu cum mi-a furat cheia sufletului cu amprentă digitală cum s-a insinuat printre atâția tranzistori și circuite integrate printre atâția senzori cert e că am
Audiatur et altera pars
mi-am înconjurat casa cu un gard de frică umblau prea multe gânduri suspecte prin curtea mea îndoiala trecuse pe aici cum se crăpase de ziuă să-mi spună că Maria se încurcase cu un necunoscut îi
Defulare
În mintea mea există mai multă mișcare decât în afara ei gândul sfidează logica gravitația nivelează spațiul și timpul se deghizează în fel și chip pentru a trece dorința ascunsă dincolo de vămile
Cu orice preț
Sărutul tău mi s-a înfipt în creier ca un cui ruginit simt deja bacteria Clostridium tetani agățată de un neuron infectându-l aroma de fruct exotic a gurii tale încă mă urmărește doctorul mi-a mai
Numerele
Lui Nichita Stănescu îi plăceau numerele începând cu unu care era chiar el toate celelalte numere începeau de la doi și se supuneau principiilor matematice de bază adică adunării, scăderii,
Promoții
poezia este singura specialitate de carne fără proteină care nu te îngrașă și nu faci gută voucher-ul meu obținut dintr-o revistă literară necumpărată de nimeni acoperea dor jumătate din preț așa că
Incertitudini
mă așez în genunchi lângă izvor și ating cu buzele apa izvorul cu unde zglobii și dragoste ești tu setea mea n-are margini trăiesc doar ca să mă întorc la tine să curgi în inima mea până se
Spaime
Spaime navighez pe același fluviu învolburat al timpului în bărcuța mea denumită viață valurile mă poartă în toate părțile se prăbușesc peste mine abia mai reușesc să scot apa sărată din
