Poezie
Uimire
1 min lectură·
Mediu
vântul acela apăruse de nicăieri
îmi umpluse ochii cu puf de păpădie
și praf cosmic
doi grauri imitau dintr-un salcâm o fugă de Bach
la virgulă
mai încolo ziua se topise în brațele nopții
în pași de tangou vienez
mă întorceam pe drumul spre casă
printre zeci de fluturi zglobii
și zumzete
îmi vibra inima ca un diapazon
ascultând arpegiile brazilor de pe margini
deveneam la rându-mi muzică
și instrument simțitor
într-o simfonie celestă a florilor
cum aș putea să-ți descriu în cuvinte
acest musical dumnezeiesc
de pe un Broadway al inimii...
00734
0