Poezie
scări de nisip
2 min lectură·
Mediu
nu pot să mă întorc după tine
înghețul îmi dilată limba până îmi pierd respirația
dacă aș ști unde sunt, mi-aș face o copcă în inimă
doi lupi înainte mea rod hămesiți același os de urs grizzly
cadavrul miroase oribil
la polul nord pinguinii fac dragoste la minus cincizeci de grade
aș încerca și eu să mă scald printre sloiuri de gheață și aisberguri
cu balenele ucigașe
glaciologii descoperă în calotele glaciare ale Antarcticei și Groenlandei
dinozauri
ziua și noaptea polară își împart timpul în jumătăți de an
vei rămâne acolo până la echinocțiu de toamnă
bărbatul are nevoie înainte de toate de mult aer
liniștea e o pasăre fermecată, care doarme în zbor
aș plana și eu peste gândurile tale dacă aș avea aripi
cine zice că singurătatea este o povară, minte
aseară am visat o femeie fără cap într-o stație de autobuz
unele gânduri n-au nicio logică
mă gândesc ce-ar fi dacă aș trage cu pușca în infinit
formele fără fond se aseamănă cu femeile sterpe
pare o aberație să omori o femeie pe trecerea de pietoni
pisicile negre aduc ghinion
la gura sobei lenevesc gândurile negre măcinate de friguri
în lipsa ta am deschis toate coliviile cu păsări
e atâta liniște în jur încât poți să-ți bagi degetele-n ochi
și să nu auzi cucu din orologiu
00725
0