noiembrie

De-o vreme același pictor nebun amestecă verdele clorofilei din grădina mea cu nuanțe închise de metal ruginiu și negru zâmbetele de pe fețele florilor și merilor s-au diluat în lumina de culoarea mierii a Soarelui într-o lume sugrumată de arșiță și incendii până în străfundurile ei unde apa sublimează în perle făcându-se nevăzută petalele trandafirilor stoarse de sânge agonizează în nuanțe de bej translucid cu tonuri maro îmbrățișând ca niște prunci electrocutați de lumină pământul covorul de frunze și fructe seamănă cu un câmp de luptă plin de scorpioni și văduve negre magnolia neagră de la fereastră cu greu își mai ține în spațiu o floare roz-vișiniu aflată pe moarte grădina mea pare un cimitir sinistru al toamnei primii fulgi de zăpadă acoperă crucile ruginite ale florilor cu un giulgiu infinit de liniște...