Poezii

Poate n-ar fi drept să mai gândesc La ziua de mâine: ajunge azi... Și știu că poate iar greșesc: Oricând ar fi ultima, eu m-aș trezi Și aș trai, mai departe, neregretând Căci ultima zi nu

AVApetrei Valentin

0

0

...Și-n alte vremuri au apărut Aceleași haine, ce vor să îmbrace Aceleași dureri, departe de pace De care nici unul din noi n-a știut. Nu vrei să accepți că toate au fost Că timpul întoarce

AVApetrei Valentin

0

2

Nucul , vârful își adapă În a apelor durere Ce în urma ei nu lasă Nici un strop de mângâiere… Nici o casă nu scăpase, Nici o poartă în picioare… Numai sufletele arse De a apelor

AVApetrei Valentin

0

0

Cartea se-odihnea pe masă , într-o ultimă odihnă Căpătând o veche piele, ce o-mbracă, ca o vorbă, Ce se-așează peste alte, fraze, mute Căci nu se găsise încă cineva să le asculte… Înc-o altă

AVApetrei Valentin

0

0

[Colaborare cu Antal Adrian (Seirande Odin). Eu sunt pe liniile pare.] Încercarea moarte n-are, doar cel ce-ncearcă... Și-n ale lacurilor dig de mii de lacrimi, Pentru tine, inima-mi se

AVApetrei Valentin

0

0

[Colaborare cu Antal Adrian (Seirande Odin). Eu sunt cu liniile impare] Se poate oare-n suflet să te am, Să te absorb în întregime, Precum în universul prea stelar, Lumina

AVApetrei Valentin

0

0

[Colaborare cu Antal Adrian (Seirande Odin). Ale mele sunt doar liniile pare] Rotocoale mii la ceru-mi se înalță Și-n nori se pierd, și sufletu-mi le cere, Crăpat privesc valul de

AVApetrei Valentin

0

0

[Acest text este realizat în colaborare Antal Adrian (Seirande Odin). Îmi aparțin linii impare.] Din calde vremuri, parcă pierdute, Licărește o speranță, parcă mută; Se descoperă vise,

AVApetrei Valentin

0

0

Din caldele speranțe, pierdut a mia oară Se-nalță o săgeată, ce pare să străpungă, Prin zale și oțeluri, trecând spre ființa goală, Ce zace doar aievea, crezând că e trăindă... E claritatea

AVApetrei Valentin

0

0

E noaptea mult prea prea scurtă Și sufletul prea negru, E ploaia prea absurdă Și mult prea întuneric! În ceață se ascunde, Mai mult decât visarea Un proxim pas, ce pare, Mai vag decât

AVApetrei Valentin

0

0

Sub omăt se-ascunde gheața Și sub gheață, iar, pământul, Sub un zâmbet – suferința Și-n durere geme gândul. Și în zori se caută soare După noaptea seacă, lungă, Și în suflet – alinare Ca

AVApetrei Valentin

0

0

Și zile trecând, și nopțile albe, Lipsit sunt de toate , de gânduri mai calde Pierdut pare timpul în tot ce-am făcut Și pedeapsă mai mare nu știu decât… Aștept, cum o fac de o vreme, Și simt

AVApetrei Valentin

0

0

Aștept să vii mireasă spre-al meu suflet, Cu fața plină de lumină Și trena să alunece firav, încet, Pe pielea ta suavă, cristalină... Să simt că vântul mângâie ușor, Cântând, slăvind duios

AVApetrei Valentin

0

0

Lăsat-a grijile departe, în marea altor griji mărunte, Căci și-a simțit voința slabă, și spiritele – frânte… Căzut-a peste el, cu timpul, o dureroasă-ndiferență, Răsfrântă-n graba lui, mereu, și-a

AVApetrei Valentin

0

0

Preferabil pentru vremea Ce se simte-adânc trecând Poate-ar fi ca ea, privirea, Să observe meditând, Doar în față, spre pădurea Ce urmează unui gând, Un buchet din fericirea, Ce poiană e,

AVApetrei Valentin

0

2

Departe vrând s-ajungi, fugind De tine și de fulgere-ndrăznețe, Călești un cuget suferind Și împărțit în mii de zdrențe… E clipa ce demult aștepți Sărman, uman și instabil, E limpede că o s-o

AVApetrei Valentin

0

0

Pictat din cerul amărui Și afundat în noapte, Sălășluit din cetățui De umbre și de șoapte, Părând să cheme de curând, Ar vrea din nou s-adune… Ce-a început nu are fund, Și nici sfârșit…de

AVApetrei Valentin

0

0

Târâindu-se prin noapte Ca un vuiet scurt de ceară Printre crengi, și printre șoapte Calea cercatându-si iară… Neavâmd un scop anume, Și fugind de libertate, Strânge-n drumul lui,

AVApetrei Valentin

0

0

Lăsat-au toate ce-au trecut, În suflet, ani de-a rândul, Doar cântece ce au pierdut Zâmbete blocate de zidul De netrecut al vorbelor Ce s-au spus, s-au uiat Și nu se-ntorc deloc, Nici acum,

AVApetrei Valentin

0

0

Lăsând un gând mai deșteptat, Din veșnica-i și calma hibernare, Să își reia un tabiet uitat, O dulce și atentă frământare... Și-n calea ce-a urmat mereu, Se întețea, cu alte gânduri, Ce îi

AVApetrei Valentin

0

0

Când ultime frunze se pierd, Prin negura încețoșată și rece, Căzând pe înghețat, și-etern Pământ ce pururi primește Când norii-și țin în frâu pornirea, Doar scăpărând, din când în

AVApetrei Valentin

0

0

Și tot ce-am vrut vreodată În van s-a spulberat Căci parcă mintea toată În loc, pe veci, a stat.. Și singura părere Ce mai răzbate incă Se zbate în durere Și-ncearcă să învingă Acele

AVApetrei Valentin

0

0

Acele zile Când nopți vor trece, Doar clipe mai rămân Și zile se vor pierde Iar peste ele timpul-stăpân... Până să ceri, primești, Până să vrei, cerșești Dăcă aștepți, te pierzi, Așa că

AVApetrei Valentin

0

0

În căutarea unei căi, Ce zeci de țurțuri o visează, Spre strașnice și mai întinse văi Ca sufletul, ce-i îngustează În drumul ce și-l fac ghețarii Privind adesea dinspre piscuri, Din inima

AVApetrei Valentin

0

0

Sorbind din craterele reci Din munți de vise și speranțe Din calde amintiri, și vechi Hambare stoarse de dorințe, Se-ntrece-n mii și mii de lupte, Cu ropot fin de goale oase, Și searbede

AVApetrei Valentin

0

0

Frunza…se leagană ușor … E ultimul ei zbor Pe-acest Pământ Și, ca un gând Rătăcitor și ne-mpăcat Reîntregește iar natura… Și-un vânt răcnește zadar; E toamna , care-și face iar Simțită

AVApetrei Valentin

0

0

Printre șoaptele de rouă, Printre zurzurii de ploaie, Aburi gingași de lumină Fac privirea să se-nmoaie… Licărind în oglindire Strălucirea celestină Se adapă-n voiciune Scoborând fără de

AVApetrei Valentin

0

2