Începuturi purpurii

[Acest text este realizat în colaborare Antal Adrian (Seirande Odin). Îmi aparțin linii impare.]

Din calde vremuri, parcă pierdute,

Licărește o speranță, parcă mută;

Se descoperă vise, nemaiștiute,

Le ia-n primire uitarea cea slută.

Și le simt venirea, atât de aproape,

Pulsând în creier cu dulci șoapte

Ce scot la iveală, din vechea noapte,

Dorințe pure, scăldate-n lapte.

Himere ce lasă să piară minciuna,

Cuibărite-n suflet pentru totdeauna,

Pregătite să-nfrunte, una câte-una

Durerea pierderii ce-o vede doar luna.

Și-un chip e singur ce mai rămâne

Al tău, unicat printre ruine.

Rămân și mă-ntreb: oare e bine

Sau sunt doar disperat, nebunul de mine.

17.05.05 ( La un curs )