Poezie
Dimineata de mai
1 min lectură·
Mediu
Printre șoaptele de rouă,
Printre zurzurii de ploaie,
Aburi gingași de lumină
Fac privirea să se-nmoaie…
Licărind în oglindire
Strălucirea celestină
Se adapă-n voiciune
Scoborând fără de vină…
Și alunecă pe pietre,
Înotând ușor, în trepte,
Spre vărsare și iubire
Căutând să se îndrepte.
Pașii umezi își apleacă
Peste zeci și zeci de ramuri
Și chiar cerul se adapă
Vântul ca să-l țină-n hamuri…
Și un abur fin te-mbie
Să săruți a verii haină
Și să crezi că o minune
Este-n a naturii taină.
022.909
0
Vântul ca să-l țină-n hamuri…\"
Interesanta exprimare, dar la ce anume te refereai?