Poezie
Așternut tacit
1 min lectură·
Mediu
Când ultime frunze se pierd,
Prin negura încețoșată și rece,
Căzând pe înghețat, și-etern
Pământ ce pururi primește
Când norii-și țin în frâu pornirea,
Doar scăpărând, din când în când
Câte-un cristal ce mângâie privirea,
E loc și pentru-un tainic cânt...
Un vechi arcuș, ce blând așează,
Pe corzi uitate de demult,
Acut și leneș, dar cu vază,
Lăsând același cuget, mut.
Cum tern rămase și-nainte,
Cu altă sursă de tăcere,
Și-atunci uitat fără cuvinte,
Și căutând o mângâiere.
Atunci, o palidă lumină,
Căci palidă văzutu-s-a venind,
Din alte vremuri, altă lume, plină,
Mai plină se-așeternu, zâmbind.
002.731
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Apetrei Valentin
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 97
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Apetrei Valentin. “Așternut tacit.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/apetrei-valentin/poezie/110719/asternut-tacitComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.