Poezie

Carte firii

- argheziana -

1 min lectură·30 mai 2005

Mediu

Cartea se-odihnea pe masă , într-o ultimă odihnă

Căpătând o veche piele, ce o-mbracă, ca o vorbă,

Ce se-așează peste alte, fraze, mute

Căci nu se găsise încă cineva să le asculte…

Înc-o altă haină rară, fină, calmă și subțire,

Ce zile-ntregi, cu lupte sute,țese-o fire…

Aceeași ce cu anii, mai deasă se croiește

Și se destramă-ndată ce vântul o lovește...

Dar trece-acum, iar vremea ce i-a sădit o cale,

Ce i-a vădit ideea, și scopul și-o uitare,

Aceeași ce o naște din chin și dintr-o luptă

O stinge și o-ntoarce spre seva ce-a-născut-o..

Și peste zeci de veacuri, găsește iar intrarea,

Spre sufletul ce-o caută, și-aude iar chemarea…

O singură ființă, și numai una poate,

Să reînvie cartea, dar nu-n eternitate…

002.773

Apetrei Valentin. “Carte firii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/apetrei-valentin/poezie/124467/carte-firii

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.